Vaslui: Portret/ Mircea Zavate se simte ca acasă în sala de operaţie
0
Practică medicina de peste 30 de ani, timp în care a efectuat în jur de 15.000 de intervenţii chirurgicale.
De mic, Mircea Zavate voia să se facă mecanic de locomotivă, deşi avea în familie un medic, pe tatăl său. „Când eram mic mă duceam toată ziua la gară ca să văd trenul“, îşi aminteşte chirurgul, care a salvat vieţile a mii de oameni în cei peste 30 de ani de experienţă.
„Abia mai târziu, din liceu, probabil şi la îndemnul tatălui meu, m-am hotărât să dau la Medicină. Dacă nu făceam chirurgie, probabil terminam Medicina fără vreo specializare“, povesteşte Mircea Zavate.
Dezamăgit de atitudinea unor foşti pacienţi
Chirurgul afirmă că nu şi-ar sfătui copiii să devină medici. „Este o meserie care dacă nu-ţi place, îţi este greu toată viaţa. Cunosc colegi care sunt absolut rataţi pentru că nu au chemare pentru această meserie“, argumentează şeful Secţiei de Chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui.
„Medicii se tem să mai intre în gărzi“
Mircea Zavate este preşedintele filialei Judeţene a Colegiului Medicilor din România (CMR) şi membru în Consiliul Naţional al acestui for care analizează cazurile de malpraxis. În ce priveşte culpa medicală, Zavate recunoaşte că aceasta se datorează modului în care înţeleg să-şi facă meseria unii medici, dar şi a lipsurilor din sistemul sanitar, în special a aparaturilor şi echipamentelor medicale.
„Nu este o exagerare când spun că tot mai multor medici le este frică să intre în gărzi. Aproape zilnic eşti în situaţia de a fi acuzat de malpraxis, pentru că nu poţi face ce ştii din cauza lipsurilor materiale: aparatură medicală, medicamente etc.“, este de părere Mircea Zavate.
Profil
Născut. 27 aprilie 1951, la Iaşi.
Studii. Facultatea de Medicină, specializarea Chirurgie.
Familie. Este căsătorit şi are trei copii.
Întrebări şi răspunsuri
Cum este sistemul sanitar din România?
Păcat de medicii pe care îi are. Sănătatea din România nu este dublată de o dotare pe acelaşi nivel. De asemenea, este excesiv politizată la nivelul conducerilor şi astfel apar tot felul de absurdităţi: un spital universitar condus de un medic rezident sau un spital judeţean sau municipal condus de un fost colonel de tancuri.
V-aţi gândit să plecaţi şi să profesaţi în străinătate?
M-am gândit de vreo două ori, dar am renunţat. Am tras speranţe că o să fie mai bine, iar acum e prea târziu. În schimb, nu-i condamn pe cei care pleacă. O fac pentru că astfel pot să-şi facă meseria.
Se încarcă comentariile...
