Stiri din Vaslui

Artizanul s-a născut într-un sat renumit pentru cei care făceau „minuni din lut“ şi a privit neputincios dispariţia meşteşugului.

Olarii din Brădeşti erau cândva cunoscuţi în toată Moldova, iar ulcioarele lor avea mare căutare. Cu timpul, migraţia la oraş, dar şi dificultatea meşteşugului a făcut ca toţi să se lase de această meserie.

Cel mai „încăpăţânat“ artizan a fost  Vasile Catelea, care a făcut oale până mâinile şi picioarele, obosite de la atâta frământat, l-au lăsat. „Olăritul e o meserie pe care trebuie să o faci cu plăcere. E foarte grea, necesită mult efort fizic. Însă, dacă-ţi place, nu mai ţii cont de asta“, ne-a spus meşterul.

Tatăl său i-a fost dascăl

Prima dată a pus mâna pe lut la 18 ani. Timp de doi ani, cu ajutorul tatălui său, a învăţat tainele meşteşugului. „Olăritul nu se poate învăţa nici într-un caz de unul singur. E nevoie de îndemânare, dar în primul rând de cineva care să fie lângă tine şi să te îndrume. Tatăl meu m-a învăţat pe mine, iar la rândul lui el a prins meserie de la bunicul meu“, povesteşte nea Vasile. 

După ce s-a căsătorit, a început să facă din olărit o artă. Era renumit prin toate satele din jur pentru oalele de lapte perfect modelate pe care le făcea, Gâtlane, cum sunt ele cunoscute în zona de baştină a lui nea Vasile.

„Din asta trăiam. Mergeam prin sate şi vindeam oale. Ajungeam şi până la Fălciu, aproape de graniţă. De cele mai multe ori nu ceream bani pe ele, ci cereale sau diferite produse trebuincioase casei“, îşi aminteşte Vasile Catelea.

În toţi aceşti ani, a stat alături de el soţia, care-l ajuta la prepararea lutului. „E greu să faci toate astea de unul singur. Îl mai ajutam, mai băteam lutul cu maiul, îi mai dădeam la mână“, povesteşte Vasilica Catelea, soţia meşterului.

Şi-a umplut atelierul cu trofee

După Revoluţie au început să se organizeze târguri de meşteşuguri populare. Nea Vasile şi-a umplut pereţii atelierului cu diplome care îi recunosc meritele. Cea mai importanţa distincţie a meşteşugarului este diploma de excelenţă a Târgului Naţional al Tradiţiilor Populare, care s-a desfăşurat acum trei ani la Sibiu. Până să se retragă, era ultimul olar al judeţului. Din păcate, o dată cu el va muri şi acest meşteşug, care a făcut cinste judeţului Vaslui timp de atâtea decenii.

Problemele de sănătate nu i-au mai permis de doi ani lui nea Vasile să mai pună mâna pe lut. Spune că tonele de argilă frământată şi miile de ore de dat la roată i s-au cuibărit în oase. „Mă dor. Aş mai vrea să pot face, însă nu mai pot“, adaugă întristat bătrânul.

Profil

Născut: 7 noiembrie 1929, Brădeşti, judeţul Vaslui.
Studii: Şcoala cu clasele I-VIII.
Familie: Este căsătorit, are trei fii.

Întrebări şi răspunsuri
Cum se fac oalele?
Fiecare pas este foarte important. În primul rând argila trebuie aleasă cu atenţie. După ce o aduci acasă, se bate la mai foarte bine. Se scot toate corpurile străine, fiecare păişor şi fiecare pietricică. Nu faci asta, rişti ca oala să aibă spărturi. Se lasă pe un loc curat, presărat cu nisip foarte fin, se udă un pic şi se lasă câteva ore. După aceea se frământă cu mâinile şi picioarele foarte bine. În final se pune pe roată, se modelează şi se pune la ars. Totul poate dura pâna la două zile. 
Ce se va întâmpla cu această artă în viitor?
Din păcate, cred că va muri. Nimeni nu vrea să o mai înveţe pentru că e destul de grea. Toţi tinerii pleacă la oraş.

Ce-i place
Olarului îi place să-şi admire opera realizată de-a lungul anului şi să se gandească la ce a lăsat în urmă. „Mă îngrijesc de păsări, mai stau cu soţia de vorbă, îmi place să mă îngrijesc de casă“, spune meşterul.

Ce nu-i place
Pe Vasile Catelea nu-l încântă calea pe care a luat-o tineretul din ziua de astăzi. „Nu mai există respectul care era odată. Când eram noi tineri, nu erau toate prostiile care se dau acum la televizor şi nu se comportau fetele tinere cum se comportă acum“, spune nea Vasile.