Vaslui: Interviu/ Stere Gulea: „Vreau să fac partea a doua la «Moromeţii»“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Regizorul Stere Gulea
Regizorul Stere Gulea

Stere Gulea, unul dintre cei mai apreciați regizori români, a venit la Vaslui pentru a revedea, împreună cu publicul, „Moromeții", dar și filmul lui Călin Netzer „Medalia de onoare". El a afirmat, în exclusivitate pentru „Adevărul de Seară", că în drum spre Vaslui s-a gândit la posibilitatea ecranizării volumului II al romanului lui Marin Preda, tot cu Victor Rebengiuc în rolul lui Ilie Moromete.

Adevărul de Seară: Cum vedeţi, după 23 de ani, „Moromeţii“? Aţi schimba ceva la regie?

Stere Gulea: Întotdeauna când vezi un film vrei să schimbi ceva. Crezi că ai putea face mai bine unele lucruri. Vorbim de perioadă, de vârsta pe care o aveam eu, vârsta care o aveau ceilalţi. Până la urmă, orice judecată a posteriori nu contează.

Este un film cu care publicul vă identifică. Pe dumneavoastră şi pe Victor Rebengiuc. Greşeşte?

Cred că ne identifică sau, cel puţin eu sunt identificat cu acest film, asta e clar. Mă bucur că domnul Rebengiuc, care este un mare actor şi care a făcut şi alte roluri mari în cariera lui, este identificat cu filmul ăsta pe care i l-am propus eu. În ce măsură greşeşte publicul? Un răspuns vanitos ar fi că nu greşeşte.

Victor Rebengiuc nu a fost prima dumneavoastră opțiune pentru rolul lui Ilie Moromete, ci Gheorghe Dinică. Marin Preda, care se gândea la o ecranizare, îl voia pe Florin Piersic.

Din capul locului, în mintea mea, nu putea fi vorba despre Florin Piersic. E un actor foarte simpatic ca om. Ca personaj, însă, nu cred că se plia pe acest rol. Dinică, da. Categoric ar fi fost un Ilie Moromete altfel decât l-a făcut Rebengiuc, cu alte date, alt comportament, alt tip de reacţii. Sunt convins totuși că ar fi fost un Moromete la fel de interesant. Fiind vorba de un mare actor, ca și domnul Rebengiuc, cu siguranţă avea ce aduce. Dar nu s-a întâmplat! Au fost niște lucruri, o conjunctură. Poate și teama, comoditatea lui. Erau condiţii grele de lucru, la ţară, desculţ. Poate și asta a contat.

Dacă ar fi să alegeţi un actor, cine ar fi astăzi?

Mi-ar fi greu să aleg. Nu m-am gândit la asta până acum. Un actor, care peste şase-şapte ani ar fi susceptibil, ar fi Vlad Ivanov.

Aveți actori preferați cu care, să zicem, comunicați excelent pe platourile de filmare?

Sunt. Este un aspect important, care nu este însă definitoriu. Uneori poate că nu comunici perfect cu un actor, dar dacă el este un actor foarte bun, faptul că tu comunici sau nu foarte bine cu el nu contează. Important e ca fiecare dintre noi să încercăm, să venim cu ceva. Cred că asta e cel mai importat.

Care sunt peliculele la care ați lucrat cu cea mai mare plăcere sau la care, pur și simplu, nu ați întâmpinat dificultăți? 

În afară de „Moromeţii", „ Iarba verde de acasă", primul meu film, care din păcate are problemele lui din cauza dramaturgiei, şifonată de cenzură şi de cerinţe. A fost şifonat şi după ce s-a terminat şi se vede asta în multe scene. Dar e un film pe care l-am făcut cu multă dăruire şi l-am simţit.

A existat unul de care nu ați fost mulțumit?

Un film pe care n-am reușit să-l simt a fost al doilea, „Castelul din Carpaţi". Nu-mi plăcea, nu credeam că scenariul a fost bine făcut. A fost o încercare care nu l-a slujit nici pe Jules Verne, nici pe mine.

La ce proiecte lucraţi în prezent? 

Am un proiect care s-a tot amânat care se cheamă „Sunt o babă comunistă", după romanul lui Dan Lungu, scriitor ieşean. Sper să reuşesc. E o comedie dramatică, îmi place. În drum spre Vaslui mi-a venit o nouă idee şi vreau să fac şi partea a doua la „Moromeţii", cu domnul Rebengiuc.

De ce tocmai acum v-aţi gândit la o continuare?

Eu cred că acum, Rebengiuc arată ca Moromete din volumul II. Nu ştiu dacă atunci l-ar fi întruchipat la fel de  bine cum ar putea să o facă acum.

Mai corespunde Victor Rebengiuc acestui rol?

Eu zic că da. E mai inspirat. Și dacă o să fac asta,  e datorită felului  în care și arată el acum.

Se spune că actorii obișnuiți cu scena păstrează o anumită doză de teatralitate vizibilă pe sticlă. V-ați confruntat cu această problemă?

Da, te confrunți, mai ales la actori fără experiență în cinema sau care au îndelungă activitate pe scenă, teatrală. Actorii de prima mână, chiar dacă n-au mare experiență, înțeleg repede despre ce este vorba.

Ați venit la Vaslui, orașul lui Corneliu Porumboiu...

E un vasluian care vă face cinste. Unul dintre cei mai talentați cineaști ai noii generații. Îmi place foarte mult și mai ales îmi place umor lui, pe care îl găsesc de foarte bună calitate. E un om la care mă gândesc cu drag.

Pentru doi ani de zile ați asigurat șefia TVR. În vară vi s-a propus iar să conduceți Televiziunea Națională, dar ați refuzat. De ce?

A fost mai mult o tatonare și le-am spus că nu pot să mă întorc. Am gustat experiența asta. Dacă la început, când am acceptat, aveam scuza că nu știam ce e acolo, acum știu. Părerea mea e că TVR e o instituție care nu poate fi reformată.

Credeți că producțiile românești au nevoie de de mai multă susținere, promovare?

Categoric. Filmele românești nu au promovare, asta este problema. Tot ce ţine de partea de promovare nu prea există pentru că nu sunt bani. Producătorii strâng bani ca să producă filme. După aia vin și distribuitorii... Acum nu vreau să zic că toate aceste filme prezintă un interes foarte mare pentru public. Unele au un interes oarecum restrâns, iar asta este o problemă. Nu putem să facem doar un anumit tip de cinema, de festivaluri, pentru o elită sau critici. Trebuie făcut și pentru spectatori.

Care sunt problemele cu care se confruntă astăzi un regizor de film?

Finanţarea este are problemă a producţiei noastre de cinema. S-a demonstrat cu vârf şi îndesat că există o generaţie de cineaşti tineri cât se poate de talentaţi, interesanţi şi nu unul sau doi.

De ce credeți că cinematografele, cândva pline, sunt acum lăsate în paragină? Există soluții pentru revigorarea lor?

E foarte greu. Sălile, așa cum erau ele, s-au degradat, au devenit niște ruine, iar oamenii au pierdut reflexul de a merge la cinema și au devenit foarte dependenţi de televizor. Și nivelul de viaţă este scăzut. Atunci își permite mai greu să dea bani să iasă cu familia sau prietenii la un film. În orice caz, e nevoie de promovare și săli. Chiar și în săli mici se poate încerca să readuci oamenii. Eu sunt tare curios de experienţa de aici, de la Vaslui, cu două săli mici, dar nici nu cred că trebuie mai mari. Important este să fie, mai ales că în general tinerii merg la cinema, la fel ca peste tot în lume și poate că, încet-încet, își vor forma reflexul acesta.

Vaslui



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite