Statistica din meciul Lazio-FC Vaslui arată bine pentru elevii lui Hizo

Echipele românești din Europa League și-au împărţit posesia cu adversarii. Au fost două egaluri şi o victorie, un golaveraj de 3-2. Nu e rău, mai ales că două dintre partide s-au disputat pe teren străin.

Lazio-Vaslui 2-2

Momentul reconfortant al  joiei europene. În faţa unei echipe cu oameni tehnici la mijloc, ca Matuzalem sau Ledesma, apoi, pe final, şi cu Hernanes, galben-verzii au ţinut mingea 48% din timp. E o performanţă, pe Olimpico puţină lume reuşeşte acest lucru. În multe momente, trioul Adailton-Wesley-Sânmărtean a avut iniţiativa, mai ales în prima jumătate a reprizei secunde, când ai noştri au reuşit să egaleze şi să treacă în avantaj.

Din păcate, la 2-1 pentru ei, deşi cu om în plus după eliminarea lui Zauri, băieţii lui Hizo n-au mai reuşit să ţină de minge, permiţând lazialilor să vină peste ei. Patronul vorbeşte de dispariţia din joc a lui Zmeu. Posibil să fie aşa, dar pasul înapoi a fost cauzat şi de oboseala vizibilă a lui Adailton şi Sânmărtean, aflaţi la doar patru zile de la solicitantul meci cu Dinamo.

La Roma, vasluienii au trimis de 4 ori pe poartă, din totalul de 6 şuturi, ceea ce iarăşi e destul de bine. Însă, la poarta lor s-a tras de 15 ori, ceea ce e cam mult. Aceste cifre indică marile probleme ale apărării, unde joacă în centru necoptul Balaur, iar în stânga, Milisavljevici, extremă  de meserie. Dar cifrele arată şi ermetizarea relativă a cuplului de închizători Pavlovici-Zmeu. Rămâne impresia că Vasluiul e un plic cu vârful orientat mereu în sus, spre Temwanjera, sprijinit pe tehnica trioului din spate, Adailton-Wesley-Sânmărtean.

Steaua-Schalke 0-0

Roş-albaştrii au obţinut ce şi‑au dorit, un punct important în clasament în faţa favoritei grupei, dar e greu de crezut că nu şi-au dorit ca vreme de 90 de minute să nu nimerească poarta adversă. Ce-i drept, nici Schalke nu s-a omorât cu firea, punându-l o singură dată la treabă pe Tătăruşanu. Un meci cu 0-1 şuturi pe poartă şi cu o posesie de fifty-fifty arată echilibru, dar şi o preocupare exagerată de a nu primi gol.

Ronny Levy ştie cel mai bine să conjuge în engleză verbul „to close", adică a închide, pe care-l repetă obsedant în conferinţele de presă. Dar nu neapărat pentru că israelianul ar fi vreun Herrera al timpurilor moderne, ci fiindcă lotul din acest moment al Stelei nu are acel gen de jucători care să impună jocul de construcţie. De aceea, de multe ori mijlocul se sare, iar baloanele recuperate prin alunecările nenumărate ale lui Bourceanu ajung nicăieri.

Hapoel-Rapid 0-1

52-48 posesie pentru giuleşteni, ceea ce arată un pic de clasă pentru ai noştri în raport cu nişte adversari care atunci când recuperau mingea lăsau impresia că nu prea ştiu ce să facă  cu ea. Patru şuturi a tras Rapidul pe poartă, doar două adversarii, cu toate acestea Dani Coman îşi merită titulatura de om al meciului. Până la urmă, Rapid a învins în Israel graţie valorii superioare, chiar dacă ne referim în mare măsură la portar. Până la urmă, şi portarul face parte din echipă!