Povestea româncei care a cucerit Serbia după ce a participat la un concurs important de muzică

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cristina Voicu FOTO Arhiva personală
Cristina Voicu FOTO Arhiva personală

O româncă a devenit faimoasă în Serbia, după ce a participat la una dintre cele mai populare emisiuni ale postului Grand Tv - Nikad Nije Kasno. Juriul concursului a fost impresionat de modul impecabil în care Cristina Voicu Bella a cântat sârbeşte.

Severinenii care iubesc muzica sârbească şi cei care urmăresc posturile de televiziune din Serbia au rămas plăcut surprinşi când au observat pe ecranul monitoarelor tv sau pe reţelele de socializare, la una dintre cele mai populare emisiuni ale postului de televiziune Grand Tv -Nikad Nije Kasno (Niciodată nu este prea târziu), un nume românesc Cristina Voicu Bella (45 de ani) din Turnu Severin.

Dacă nu le-ar fi spus, membrii juriului şi spectatorii nu şi-ar fi dat seama că au în faţa lor o cântăreaţă româncă. Şi când vorbim de juriu trebuie spus că din el au făcut parte vedete ale muzicii disco folk din această ţară, printre care şi renumitele artiste Ceca Raznatovic şi Neda Ukraden.

“M-am hotărât să particip la acest concurs din dragoste pentru muzica sârbească. Am aplicat la <<Nikad nije kasno>> de la televiziunea Grand TV şi m-au chemat la concurs şi filmări când nu credeam că se va mai întâmpla, cumpărasem deja bilete pentru America (n.r. unde locuieşte în prezent). Şi am zis: iată cum un vis devine realitate! Nu ştiam dacă voi avea succes sau nu, dar când am ajuns pe acea scenă am simţit efectiv cum visul devine realitate. Toata viaţa mea mi-am dorit să fiu acolo, pe acea scenă. Am făcut “naveta” New York - Beograd de cinci ori şi aveam să ajung în finală, adulată şi iubită de foarte multă lume, dar şi criticată de alţii!”, povesteşte Cristina.

Publicul a primit-o cu căldură

Concursul a început în luna septembrie anul trecut şi s-a încheiat în iunie 2018. Totul a început cu o preselecţie, la concurs înscriindu-se sute de candidaţi.

În prima etapă, Kristina Bella (numele de scenă) a trecut cu brio, interpretând o melodie a celebrei cântăreţe din Serbia, Lepa Brena – “Imam pesmu da vam pevam” ( “Am un cântec să vă cant”). Din juriu au făcut parte directorul emisiunii, Zika Sasa Jaksic, preşedintele juriului, marele compozitor Sasa Milosevic Mare, şi Tijana Dapcevic, cunoscuta interpretă de muzică pop.

“Când am început să cânt, juriul şi publicul s-au ridicat şi au explodat în aplauze! Am avut cinci etape preliminatorii, la care am venit de fiecare dată din America, a fost şi greu, dar şi frumos, pentru că aşteptam cu nerăbdare fiecare etapă. Cei din public îmi spuneau că abia aşteptau să cânte Kristina! Întrebau mereu când va veni românca. Nu m-am aşteptat să fiu atât de iubită de public, mesajele curgeau pe reţele de socializare, pe Facebook şi Instagram!”, spune Kristina.

Vedete în juriu

Cu fiecare etapă care trecea unul din membrii juriului se schimba, aşa că de-a lungul concursului au fost în juriu mari solişti de muzică disco folk ai Serbiei, precum Mile Kitic, Merima Njegomir, Neda Ukraden şi mulţi alţi interpreţi celebri. Iar în finală, din juriu a făcut parte o solistă foarte iubită în Serbia, Ceca Raznatovic. 

“Şi ea a fost foarte surprinsă de faptul că eram româncă şi a adăugat printre altele preşedintelui de juriu: <<Tu auzi cum a învăţat ea fiecare tril şi note ca în Serbia? Cât de curat cântă cântecul nostru sârbesc!>> În finală am rămas 13 candidaţi şi toţi erau foarte buni. Eu am fost impresionată de fiecare în parte”, explică interpreta mehedinţeancă. Câştigătorii concursului au fost aleşi unul prin vot de la juriu, doi, prin vot de la Facebook şi trei prin vot de la public. Fiecare candidat a primit un număr de puncte de la fiecare membru al juriului.

“Filmarea pentru finală a fost extenuantă! Erau 40° C afară, umiditate foarte mare, chiar dacă era aer condiţionat, cu reflectoarele din jur nu se simţea nimic. Am tras la sorţi ce număr vom fi în concurs şi eu am avut neşansa să fiu numărul 10. La ora 17,00 a început filmarea pe platou, la ora 22:00 a venit rândul meu. Am simţit că mă prăbuşesc în lumina reflectoarelor. Pe scenă, am luptat ca să zic aşa cu cântecul, să îl duc la bun sfârşit. Şi am fost lăudată însă eu nu am mai auzit nimic ce am cântat!”, povesteşte românca noastră.

Pe locul 6 în finală

S-a clasat pe locul 6, dar Cristina crede că vocea s-a nu a fost apreciată la adevărata valoare. La fel au simţit şi spectatorii care o vedeau în primele trei locuri. Performanţa sa este însă extraordinară având în vedere că a cântat în limba sârbă în faţa unui juriu extrem de exigent.

“Am fost sincer dezamăgită de felul în care unii din juraţi au distribuit punctele lor. Şi nu numai eu, ci şi oamenii pe stradă care mă recunoşteau. Îmi spuneau că nici nu se aşteptau să nu fiu între primii trei concurenţi, căci o meritam din plin şi că au vizionat emisiunea pentru mine. M-am clasat pe locul 6, foarte aproape ca punctaj de locul 5, însă am fost dezamăgită, nu cred că a fost destul de apreciată vocea mea. Nici faptul că eu o româncă fac ceva ce la ei niciun participant de altă naţionalitate nu a făcut!”, mai spune Cristina.

Dincolo de clasamentul oficial al concursului, românca a primit sute de felicitări şi mesaje. Presa de specialitate din Serbia a avut numai cuvinte elogioase despre Kristina Bella, de la frumuseţea ei la faptul că a fost una din concurentele cele mai carismatice şi nu în ultimul rând la faptul că a fost una din cele mai bune voci ale concursului.

Viaţa bate filmul!

Puţini ştiu că frumoasa româncă care a cucerit Serbia cu vocea sa are o poveste de viaţă care ar putea deveni oricând scenariul unui film. Cristina s-a născut în 1973 într-o noapte extrem de călduroasă, la Burila Mare, o localitatea de la Dunăre din Mehedinţi, unde părinţii ei veniseră din Bucureşti, în concediu de odihnă la părinţii mamei sale, din satul Balta Verde.  Mama era solistă la Radio-Televiziunea Română, tatăl era inginer electronist. Încă de mică, Cristina era pasionată de muzică, de teatru, spre deliciul familiei şi al vecinilor, care mereu o puneau să cânte. Mai avea două surori mai mari şi una mai mică cu un an. Părinţii săi îşi doreau însă foarte mult un băiat şi minunea s-a întâmplat pe când Cristina avea 8 ani.

“Mama a născut un băiat pe care l-a numit Emil şi care a fost cea mai mare iubire a mea de când s-a născut. A renunţat la cariera muzicală pentru a avea grijă de noi, acum cinci copii. Desigur, un singur salariu era foarte puţin pentru a face fata nevoilor unei familii numeroase. Nemaifăcând faţă vieţii în Bucureşti, mama l-a convins pe tatăl meu care era din Bucureşti, să părăsească locul de muncă de acolo pentru a ne muta mai aproape de părinţii ei, la Porţile de Fier II. La acea vreme, se lucra de zor la construcţia  hidrocentralei împreuna cu sârbii”, îşi aminteşte Cristina.

Familia s-a mutat la Porţile de Fier II

În anul 1983, toată familia s-a mutat în Colonia de la Porţile de Fier II, pe când Cristina avea 10 ani şi terminase clasa a patra în Bucureşti. Mama sa a început să cânte la spectacolele care se organizau în zonă, tatăl său s-a angajat ca şofer pe o cisternă. I se oferise un salariu bun pentru acele timpuri, însă tatăl său era tot mai oripilat de regimul comunist şi încet-încet i-a încolţit gândul evadării. Împreună cu un alt bărbat care lucra pe o dragă (vapor) a pus la punct un plan pentru a trece ilegal Dunărea la sârbi, aşa că într-o noapte ploioasă de toamnă a fugit. Au fost 11 persoane în total, iar tatăl său a luat-o cu el şi pe fiica cea mare. Ce a urmat a fost un coşmar pentru familia sa rămasă în ţară. Au fost zile foarte grele, cu zeci de interogatorii şi declaraţii la Securitate. În final, mama şi cele trei fete au fost obligate să părăsească şantierul şi s-au mutat la Balta Verde, unde Cristina a crescut la bunici. A urmat cursurile şcolii din sat, după care la Turnu Severin a urmat Liceul Traian, secţia filologie-istorie şi Şcoala de Artă, secţia actorie – un an.

Le cânta colegilor de liceu

Cariera în muzică a început încă de pe băncile liceului, când colegele de clasă mai mereu o puneau să cânte în recreaţii. Mai târziu, cânta cu alţi tineri talentaţi din Severin, Dănuţ Danciu, Titus Rupa, Lucian Troncea la diferite evenimente, la restaurante. O vreme a locuit în Severin, apoi în timpul embargoului impus Yugoslaviei, când în Clisura Dunării se făceau foarte mulţi bani în urma contrabandei cu carburanţi peste Dunăre, Cristina a cântat la Berzasca, aproape de Moldova Nouă. Localnicii de aici iubesc muzica sârbească, iar multe soliste din România  erau invitate la petrecerile organizate de aceştia. Făceau uşor banii din contrabanda cu motorină şi la fel de uşor îi cheltuiau.


Cristina a învăţat limba sârbă la vârsta de 12 ani în satul bunicilor săi de la Balta Verde, ascultând muzică populară sârbească la radio într-o perioadă în care pentru mulţi dintre severineni şi pentru cei din vestul ţării posturile de televiziune din Serbia erau singura sursă de informare şi una din puţinele posibilitaţi de recreere. Înainte de anul 1989,  pentru români din vestul ţării, artiştii din Serbia ca Lepa Brena, Lepa Lukic, Tozovac, Dzjei Ramadanovski, Dragana Mirkovic, Ceca, Vesna Zmijanac, Miroslav Ilici şi multi alţii erau foarte cunoscuţi şi ascultaţi.

cristina voicu FOTO Arhiva personală

A plecat în America

În 1996, la propunerea tatălui său, Cristina Voicu a plecat în America. Învăţase limba engleză singură, pe când avea 14 ani, aşa că acest lucru i-a folosit foarte mult.

“Viaţa nu a fost uşoară când am început să lucrez în America. Se lucra din greu, muncile cele mai grele erau pentru cei nou veniţi, dar trebuia să accepţi orice cu zâmbetul pe buze. Am lucrat aşa aproximativ o jumătate de an, o perioadă care mi s-a părut extrem de lungă, apoi am zis, că dacă nu gasesc undeva de cântat mă întorc în România!”.

Şi a găsit un loc unde să cânte în comunitatea românească din SUA într-un anunţ de la Mica Publicitate din ziarul “Meridianul Romanesc”.

Împreună cu fratele său care atunci avea 16 ani, a condus din statul american Georgia până la New York circa 1.500 km, în aproximativ 15 ore. A început să cânte la restaurantul „Transilvania” din Queens şi în două zile a câştigat cât într-o săptămână întreagă de muncă. Era doar începutul. Întâmplarea a făcut ca la restaurantul unde cânta să vină nişte sârbi-bănăţeni din Vojievodina, care au întrebat-o dacă ştie să cânte şi sârbeşte şi ascultând-o au fost foarte impresionaţi. A fost începutul unei colaborări frumoase fiindcă au angajat-o apoi la diferite evenimente, unde se cântă şi româneşte şi sârbeşte. “Eu în fiecare zi învăţam de zor cât puteam sârbeşte. Între timp l-am cunoscut pe fostul meu soţ din Muntenegru, cu care am o fetiţă. El m-a ajutat mult cu gramatica limbii sârbe, corectându-mă când era nevoie”, spune Cristina. Se bucura de un mare succes în toată America şi se pregătea să înregistreze un album.

Şi-a pierdut fratele

Nimic nu avea să prevestească însă tragedia care s-a petrecut în viaţa familiei Cristinei în anul 1999. Îşi aminteşte cu mare durere ziua de 7 martie, când tatăl său a anunţat-o prin telefon că fratele său, Emil, a avut un accident de maşină. Pe 11 martie ar fi împlinit 18 ani. La ceva timp, în viaţa Cristinei a apărut fetiţa sa din căsătoria cu cetăţeanul muntenegrean. O vreme, fetiţa sa a crescut în ţară cu un alt frate mai mic al Cristinei, David, rezultat dintr-o altă căsătorie a mamei sale. Cristina a continuat să cânte în comunitatea sârbească şi să susţin concerte alături de vedete ale  showbizz-ului din Serbia, ca Lepa Lukic, Kemal Malovcic, Alen Islamovic şi multi alţii. 

“Toţi erau impresionaţi de talentul meu. Nu numai că nu era limba mea maternă, dar modul meu de interpretare era întru totul în stilul lor,  efectiv nu îşi puteau da seama că nu eram născută în Serbia!”, spune Cristina.

O altă tragedie în familia Cristinei

La scurt timp dupa ce fetiţa sa a împlinit 4 ani şi jumate, Cristina avea să afle că fratele său mai mic David se îmbolnăvise foarte grav. Era o tumoare galopantă care se forma în zona toracelui şi care în momentul descoperirii medicii au constatat că evoluţia bolii era avansată. În mai puţin de şapte luni, după o operaţie grea şi cinci sesiuni de chimioterapie,  frăţiorul cel mic al Cristinei a murit, cu trei luni înainte de a împlini vârsta de 15 ani.

Durerea pierderii celui de-al doilea frate a fost copleşitoare, însă Cristina ştia că trebuie să lupte pentru viitorul fetiţei sale. S-a întors pentru o vreme în America unde a făcut ce ştia ea cel mai bine, să cânte. Apoi a plecat în Australia unde a locuit şi cântat timp de 7 ani, după care  s-a întors în New York, unde munceşte şi trăieşte în prezent.

“Eu sunt mândră de tot ceea ce am realizat, nu mă simt cu nimic mai bună decat alţii, ci doar un om normal. Sper ca anul viitor cu ajutorul lui Dumnezeu, să fiu binevenită şi acasă la noi cu un concert şi să înregistrez şi câteva cântece la care lucrez de pe acum cu diferiţi compozitori. Celor care au vise de realizat, le transmit să nu uite să viseze, chemarea sufletului devine realitate atunci când ne dorim ceva cu adevărat”, spune Cristina.

Turnu-Severin



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite