Podul lui Traian a fost construit în doi ani, dar un singur picior al său nu a putut fi reabilitat în opt ani. Autorităţile l-au exclus din proiectul de reabilitare

De opt ani au avut nevoie autorităţile din Mehedinţi ca să-şi dea seama că nu sunt în stare să reabiliteze Piciorul Podului lui Traian, care zace într-o cuvă de beton plină cu apă. Şi asta în timp ce în urmă cu 2.000 de ani, celebrul arhitect Apolodor din Damasc a ridicat podul peste Dunăre  de la Drobeta în mai puţin de doi ani.

În timp ce în alte judeţe, autorităţile locale ştiu să pună în valoare obiectivele turistice şi să le promoveze aşa cum trebuie, Mehedinţiul este corigent la acest capitol. S-a tot vorbit de un megaproiect de introducere în circuitul turistic al Insulei Şimian, unde a fost adusă o parte din faimoasa cetate Ada Kaleh, dar concret nu s-a făcut nimic. Nici măcar Chipul lui Decebal de la Mraconia nu a fost iluminat pe timp de noapte, aşa cum promitea înaintea alegerilor parlamentare din 2016, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, Aladin Georgescu.

Şi peste toate astea, s-a a reuşit “performanţa” să se scoată zilele trecute, printr-o hotărâre de CJ, Piciorul Podului lui Traian din Proiectul de reabilitare a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, invocând că acesta ar duce la întârzierea lucrărilor care trebuie finalizate până la sfârşitul anului.

“Cei de la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud – Vest Oltenia aşteptau hotărârea, pentru că altfel riscăm să fim nevoiţi să dăm înapoi 8 milioane de euro. Termenul de finalizare este finalul acestui an, însă din cauza problemelor care au apărut nu reuşim să finalizăm obiectivul ”Piciorul Podul lui Traian”, ceea ce punea în pericol întregul proiect (…)Se va realiza un nou proiect de către Institutul Naţional al Patrimoniului în vederea reabilitării. Banii pentru asta există deja în bugetul CJ Mehedinţi. Sper că la anul pe vremea asta să fie finalizat, dar trebuie să lucrăm cu o firmă serioasă şi se pare că în acest domeniu e mai greu”, a declarat preşedintele CJ Mehedinţi, Aladin Georgescu.

Proiectul de reabilitare a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier (care includea şi Piciorul Podului lui Traian), finanţat de Uniunea Europeană, trebuia finalizat la sfârşitul anului 2015, lucrările fiind începute în toamna anului 2010. Aşa se face că la sfârşitul anului 2015, proiectul a fost catalogat ca fiind unul „cu risc de neimplementare în perioada de eligibilitate” şi în aceste condiţii, ca sancţiune, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a hotărât ca lucrările să fie continuate cu fonduri de la bugetul judeţului. Astfel, pentru finalizarea acestor lucrări s-au alocat 15 milioane de lei de la bugetul Consiliului Judeţean Mehedinţi, deşi iniţial proiectul privind “Reabilitarea Complexului Muzeul Regiunii Porţilor de Fier şi valorificarea lui ca produs turistic” a beneficiat de o sumă uriaşă, de aproximativ 50 de milioane de lei.

Istoria podului

Podul roman de la Drobeta Turnu Severin a fost una dintre cele mai grandioase construcţii de acest gen din întreaga antichitate, a fost construit în perioada dintre cele două războaie dacice cu scopul de a permite armatelor romane să treacă mult mai uşor peste fluviu în vederea supunerii teritoriilor de la nord de Dunăre, care aparţineau Regatului Dac, condus la acea vreme de regele Decebal.

Pentru construcţia acestui pod, romanii au folosit o gamă variată de materiale şi, bineînţeles, au făcut apel şi la o serie de tehnici cu care erau familiarizaţi. O serie de ingineri din legiunile romane au lucrat după planurile celebrului arhitect Apolodor din Damasc, reuşind să finalizeze această construcţie.

Practic, lucrările se presupune că au debutat în anul 103, imediat după încheierea unei păci între romani şi daci la sfârşitul primului război dacic, lucrări care au finalizate undeva în vara anului 105, deci cu aproape un an de zile de începerea celui de-al doilea război, pe care Traian l-a dus împotriva dacilor pentru a stăpâni aceste teritorii de la nord de Dunăre.

La ora actuală se păstrează din această construcţie un fragment al pilei pe malul Serbiei şi, ruinele capătului de pod (pila culee), pila intermediară 2 şi pila portar la Drobeta.