A început culesul viei la Devesel

Un soare blând de toamnă se revarsă peste câmpurile cu vii de la intrare în Devesel. În curţile gospodarilor nimeni nu are timp de odihnă, toţi se bucură de vremea culesului. Specialiştii spun că seceta a dat bobului de strugure o dulceaţă de miere şi garanţia unui vin de calitate. Culesul strugurilor  a început anul acesta de timpuriu după o vară fierbinte și secetoasă.

Culesul viei este bucuria toamnei, după muncile grele din agricultură, când gospodarul visează fericit la vinul bun pe care-l va bea în nopţile lungi de iarnă. Mirosul de struguri copţi bine sub soarele verii inundă câmpurile Deveselului. E sâmbătă dimineaţă şi localnicii cu mic cu mare au venit să-şi culeagă viile. De-o săptămână se ajută unii pe alţii, în cloacă cum spun oamenii care trăiesc în aceste locuri. Venim dinspre Jiana pe drumul plin de gropi, uitat de autorităţi. Uităm repede însă de craterele din asfalt  pentru că localnicii ne întâmpină cu zâmbetul pe buze. E ora 12,00 şi o parte din ei au terminat de cules via. „Veniţi să vadă orăşenii cum se munceşte la ţară. Vinul e bun, dar şi munca e pe măsură", strigă din capul viei un bărbat trecut de 40 de ani.

Fiecare localnic îşi îngrijeşte via şi o recoltează în stilul propriu, unii după cum au învăţat din străbuni, alţii după cum le este la îndemână astfel încât să poată consuma vinul mai repede. Strugurii negri şi gălbui au fost culeşi şi stau cuminţi în sacii de plastic aşezaţi în remorca tractorului. Vor ajunge în gospodăria lui Cornel Constantinescu unde vor fi transformaţi în licoarea preferată a românilor.  „Faţă de anul trecut scot o producţie la jumătate. Cred că vreo 300 de litri de vin pur sânge românesc de Devesel  o să  scot. Am muncit foarte mult pentru producţia asta. Se leagă de două ori, se sapă de două - trei ori chiar cu seceta care a fost şi se culege o singură dată. Deci ăsta e dezavantajul: că se culege o singură dată. Avantajul este însă la iarnă când tăiem porcul şi bem vin", ne spune Cornel Constantinescu, foarte mândru de munca sa.

La vreo 50 de metri distanţă de via lui Constantinescu alţi localnici dau zor să culeagă via. Ion Cosac culege via ca în tinereţe. Strânge ciorchinii în palme şi spune, cu mândrie, că asta este munca lui. De cum se umplu găleţile, strugurii sunt aduşi la storcător. De vinul lui Cosac s-a dus vestea în localitate, iar omul este sigur că nu va sta cu butoaiele pline prea mult timp. Ion Cosac munceşte alături de familie dar şi ajutat de câţiva vecini, pe care şi el la rândul lui i-a ajutat la culesul viei.  „Am venit cu vecinii ne ajutăm între noi. Avem de cules 12 ari de vie. Strugurii se prezintă bine, mai sunt unii şi cruzi că n-au avut apă. După ce-i culegem, mergem acasă să-i zdrobim, apoi mâine dimineaţă tragem vinul în damigene bine spălate. Urmează să facem şi mâna a doua de vin cu nişte zahăr, să-l ajutăm. Iese tot un vin pe care îl ţii în tescovină circa opt zile şi iese un cabernet de-a lui Nea Mărin de la Băileşti. Dacă strugurii sunt în stare bună nu mai trebuie ajutaţi cu zahăr, dar dacă nu sunt mai trebuie ajutaţi. Anul ăsta îi vom mai ajuta cu nişte apă şi zahăr, iar din tescovină vom face şi puţină ţuică", ne spune Ion Cosac, un pensionar care şi-a găsit liniştea în frumoasa localitate de pe malul Dunării. Apoi, butoaiele cu vin se pun la păstrare în pivniţe, lăsând să treacă suficient timp până când vinul va căpăta „putere" .

O bătrânică munceşte cot la cot cu nea Ion. „E cam greu la bătrâneţe. Ne-a dat Dumnezeu de toate, şi porumb, şi grâu, şi struguri. Acum vrem să fim sănătoşi, să mâncăm, să bem. Nu prea putem să bem că ne creşte tensiunea", spune Ioana Coşugeanu. Este întreruptă de glumele lui nea Dumitru Pristoveanu, care culege strugurii aşezat cuminte pe un scăunel de lemn. „Avem de-ăştia de-ai negri de pocneşte urechea, dar nu ştiu cu cine o să-l beau", strigă bătrânul şugubăţ la vecina sa.