Cum l-a judecat domnitorul Constantin Brâncoveanu pe marele clucer Ştirbei, care furase o parte din dările strânse
0
În cronica anonimă a domniei lui Constantin Brâncoveanu, la 1695, este reconstituit un dialog al voievodului cu mare clucer Constantin Ştirbei, după ce sunt date în vileag jafurile comise de boier în Mehedinţi. În pofida venalităţii acestuia şi a faptului că era ameninţat cu spânzurătoarea, mereu i se ierta totul, Brâncoveanu „făcându-l din nou mare clucer, apoi, din 1707, chiar mare ban, adică cel dintâi boier al ţării“.
În timpul unor călătorii în Oltenia, Brâncoveanu a putut afla şi de grave nereguli administrative, săvârşite chiar de ruda sa, marele clucer Constantin Ştirbei, la strângerea dărilor în Mehedinţi, pe care şi le însuşise în bună parte.
Cât a stat Brâncoveanu la Cerneţi, vechea capitală a Mehedinţiului, a fost asaltat de tot felul de jalbe, însoţite de chitanţele semnate de clucerul Ştirbei. Controlul cerut la vistierie a arătat că, pentru un însemnat număr de chitanţe, Ştirbei nu depusese nici sumele, nici dubletele chitanţelor.
Domnul a poruncit caimacanilor săi din capitală să-l cheme şi să-i spună să dea banii înapoi săracilor, „că de voie nedându-i, va să-i dea cu ruşine”. Ştirbei, neştiind că Brâncoveanu avea actele sale în mână, a tăgăduit. Chemat pe urmă la judecata divanului mare, clucerul Constantin Ştirbei nu a mai ştiut pe unde să scoată cămaşa.
Dialogul dintre voievodul Constantin Brâncoveanu şi clucerul Ştirbei este reconstituit într-o cronică anonimă despre domnia lui Constantin Brâncoveanu, „Istoria Ţării Româneşti de la octombrie 1688 până la martie 1717”:
„- Cluceriu, când te-am trimis în ţară cu slujbe, dreptate am poruncit să faci, eu nedreptate şi jafuri?
El zise:
- Ba dreptate ai poruncit, măria-ta, să fac.
Iară domnul zise:
- Dar acestea ce sînt? Şi scoase hârtioarele cu iscălitura lui. Clucerul, deaca au văzut, au rămas îngheţat. Începu a zice că pentru cheltuiala căii şi a feciorilor (slujitorilor săi) au făcut. Şi un covor şi nişte tipsii şi tingiri ce au fost luat mită de au făcut nedreptate săracilor, zicea că le-au dăruit mînăstirii Strehaii.
Domnul zise:
- Auziţi, boieri, cu jafuri şi cu nedreptăţi face pomene”.
Începu a-l mustra, zicând:
- Dar până când aceste jafuri să le faci, Cliucere Costandine? Că din nemică eu te-am ridicat şi te-am făcut slugeriu mare, comis mare şi cluceriu mare, al 6-lea scaun al divanului, şi te-am miluit şi te-am ţinut credincios. Ai luat judeţul Dîmboviţii, l-ai prădat de au rămas ca un sat; l-am luat acela şi ţi-am dat Teleormanul, şi mai rău l-au făcut (...). Iar te-am iertat pentru rugăciunea altora. Acum iar ai făcut jafuri şi nedreptate.
Şi domnul i-a pus în faţă toate fărădelegile săvârşite în domniile anterioare, pentru ca să continuie:
- Ai îmbătrânit şi tot nu te laşi. Voi să te fac să înveţi. Ia-l, căpitane de dorobanţi, şi-l du la vistierie şi să cauţi un car, să-l pui şi să-l duci la Mehedinţi păn satele care le-au jefuit să le dea banii care le-au luat şi apoi să-l aduci, însă să-l bagi şi în fieară”.
Până la urmă iertat
Clucerul Constantin Ştirbei a fost totuşi până la urmă iertat, la rugămintea rudelor şi a mitropolitului, silit să dea banii îndoiţi înapoi şi îndepărtat pentru moment din preajma domnului. De aceea a devenit un aprig duşman al lui Brâncoveanu şi a uneltit pe diferite căi împotriva lui la Poarta Otomană.
După opt ani, Brâncoveanu l-a implicat el însuşi în treburile publice, făcându-l din nou mare clucer, apoi, în 1707, chiar mare ban, adică cel dintâi boier al ţării.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
