Agatha Christie din Poliţia de Frontieră Română: „Un roman cred că este mai mult decât literatură, e o istorie“

Mariana Cenea FOTO Corina Macavei

„Tortul-surpriză“ este cel mai recent volum al comisarului-şef Mariana Cenea, considerată de către colegi şi de alţi scriitori un maestru al genului poliţist românesc. Cartea, a cincea din seria autoarei, a obţinut locul I la concursul de romane poliţiste organizat de Editura Ministerului Afacerilor Interne.

Absolventă a Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Mariana Cenea (48 de ani) este nu numai un psiholog pasionat, cu o vastă experienţă profesională, ci şi o scriitoare care s-a remarcat în literatura poliţistă contemporană.

Colegii, atât cei din poliţie, cât şi cei din lumea scriitorilor, o descriu ca pe o autoare care îmbină talentul scriitoricesc cu psihologia, realizând în amănunt profilul „creierului“ unei reţele de infractori şi evidenţiind modul lor de acţiune şi de manipulare al răufăcătorilor, dar mai ales profilele victimelor. Acţiunea cărţilor sale este inspirată din cazuistica poliţiei de frontieră.

„A reuşit să redea atât de profund şi de bine şi de real toate evenimentele, şi pe cele pozitive, şi pe cele negative. Are o sinceritate în a prezenta aceste evenimente, care este lăudabilă, pentru că nu oricine are curajul să spună că este şi rău acolo unde toată lumea vrea să spună că este bine“, spune scriitoarea Doina Iovănel Spineanu despre autoarea cărţii „Tortul-surpriză“.

DUNĂREA, FRONTIERA DIN CARE SE INSPIRĂ

FOTO Mariana Cenea alături de comisarul şef Valeriu Pera şi scriitoarea Doina Iovănel Spineanu

„Tortul-surpriză“ este al şaselea roman al comisarului-şef  Mariana Cenea şi al cincilea din seria de romane poliţiste a autoarei. A mai scris „Roşu transfrontalier“, „Eveniment la frontieră“, „Traficantul de femei“ şi „Joc dublu la frontieră“.

„Ca de obicei, autoarea s-a inspirat din munca poliţiştilor de frontieră. Acţiunea se petrece în zona Mehedinţiului. Ea reuşeşte să redea într-o manieră literară personală riscurile profesionale, gândurile, trăirile şi temerile poliţistului de frontieră angrenat în lupta complexă cu infracţionalitatea transfrontalieră“, spune comisarul-şef Valeriu Pera, purtătorul de cuvânt al Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi.

„GRANIŢA“ DINTRE BINE ŞI RĂU

Deşi povestea romanelor este pură ficţiune, autoarea o ancorează în contextul social prezent, context vulnerabilizat, marcat de o moralitate îndoielnică, de multă suspiciune, neîncredere, provocări, de o „graniţă“ firavă dintre bine şi rău, unde liberul arbitru primează în alegerea baricadei de către poliţistul de frontieră.

„Mie mi se pare că un roman e o urmă frumoasă pe care o lasă scriitorul, e o amprentă frumoasă a unui context de viaţă, pentru că personajele din carte reflectă contextul vieţii pe care o trăiesc atunci, cu tot ceea ce presupune acel context. Un roman cred că este mai mult decât literatură, e o istorie. Mi-ar plăcea să cred că peste câţiva ani oamenii vor vedea cum era frontiera odată, că probabil va veni o vreme când vom circula cu racheta, dacă evoluează tehnica aşa de mult“, spune Mariana Cenea, ofiţer psiholog la Poliţia de Frontieră Mehedinţi.

RADU MOLDOVAN, PERSONAJUL PRINCIPAL

Personajului principal din ultimul roman al Mihaelei Cenea, Radu Moldovan, îi dă mari bătăi de cap presiunea psihologică exercitată de un înalt funcţionar cu o moralitate îndoielnică. Apoi, contrabanda cu ţigări şi ingineriile financiare alcătuiesc tabloul complet în care comisarul-şef Radu Moldovan îşi demonstrează abilităţile şi tenacitatea.

„Radu Moldovan este un exemplu de poliţist, este acel poliţist care a îmbrăţişat profesia conştient de ceea ce implică, este un poliţist care se frământă pentru că simte că în fruntea unei reţele infracţionale e cineva mare. Şi nu se mulţumeşte cu infractorii mărunţi, vrea să ajungă la vârf, să lovească. El luptă şi cu presiunea şefilor, şi cu reţelele de infractori şi, până la urmă, reuşeşte“, mai spune Mariana Cenea. 

Romanul evidenţiază munca dificilă, susţinută, riscantă a poliţistului de frontieră, uneori dusă ani la rând pentru destructurarea unei singure reţele infracţionale cu acţiune transfrontalieră. Nu lipsesc conspiraţia şi umorul care condimentează paginile cărţii. Titlul este de fapt „cheia“ romanului, pe care cititorul o va descoperi la final. Cartea reprezintă o lectură antrenantă şi captivantă care conturează, în paralel, două profiluri umane opuse: profilul celui care luptă împotriva infracţionalităţii şi profilul parvenitului, al dependentului patologic de bani şi putere.

PRIMA CARTE, CA O „EXTERIORIZARE“

Mariana Cenea a început să scrie din dorinţa de a spune o poveste. A păşit cu timiditate pe acest drum, dar fiica sa a fost cea care a încurajat-o şi a îndemnat-o să publice prima carte. „Nu m-am gândit că mă voi numi vreodată scriitoare. Am început să scriu din nevoia mea interioară de a spune o poveste. A fost ca o exteriorizare a ceea ce, probabil inconştient, s-a adunat de-a lungul timpului. În plus, scriind, îmi petrec timpul liber într-un mod frumos, constructiv şi, de ce nu, las şi ceva în urmă“, povesteşte psihologul poliţiştilor de frontieră de la graniţa de sud-vest a României.

Recunoaşte că cel mai mare duşman al său este timpul. Deşi munceşte mult, găseşte totuşi răgazul să se aşeze la masa de scris. „Mă simt atât de liberă când scriu, am un sentiment atât de frumos, cred că îmi este greu să-l explic. Este o chestie de libertate interioară. Am observat că, dacă cineva încearcă să-mi atace libertatea de exprimare, mă simt foarte lezată, vreau să-mi călătorească mintea aşa cum simt eu“.

În cei 23 de ani de activitate profesională, Mariana Cenea a demarat programe de psihoprofilaxie în cadrul cărora a organizat opt simpozioane naţionale şi a condus mai multe campanii de prevenire, conştientizare şi promovare a sănătăţii psihice a poliţiştilor de frontieră. Mariana Cenea este şi coordonatorul principal a patru volume de psihologie, care constituie acum material didactic pentru pregătirea psihologică a lucrătorilor Ministerului Afacerilor Interne.