Vocea Olteniei: Privire prin sârma ghimpată

Luni am citit că Primăria Craiova, considerată coruptă de trei din patru doljeni, a fost premiată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici pentru proiectul „Un oraş fără corupţie, un oraş cu viitor”.

Marţi am auzit zvonul că edilul-şef, judecat în libertate pentru luare de mită, ar mai intra în instituţie, deşi are interdicţie. Miercuri, un cunoscut notar din Bănie a murit după ce a căzut de la etajul şase al blocului în care locuia. Primele cercetări au arătat că s-a sinucis, iar unii apropiaţi au spus că avea datorii la cămătari.

În aceeaşi seară, din biroul altui notar au fost săltaţi doi craioveni (unul dintre ei, frate de procuror), acuzaţi de şantaj de către un om de afaceri căruia îi dăduseră bani cu camătă. Prea ne eclipsaseră Şoric şi Fătuloiu, ale căror cazuri poate nici nu ar fi existat dacă un asasinat nu ar fi spart armonia partidelor de fotbal dintre poliţişti şi interlopi (când vreun jurnalist mai dă în vileag scorul, el rămâne cu libertatea de opinie, ei cu aceea a marilor averi).

Joi am privit spre lumea liberă prin sârma ghimpată ce despărţise actorii de spectatori, făcând câţiva paşi pe scenă la sfârşitul piesei “Ce mai taci, Gary?”. Reîntâlnisem paginile de jurnal ale lui I.D. Sîrbu la teatrul numit (zâmbet, aici) “Marin Sorescu”, unde intrasem pentru a uita de neliniştile tectonice din Vrancea şi de cele financiare din zona euro. 

Vineri am dus copiilor de la Liceul Teoretic Amărăştii de Jos 320 de cărţi din colecţiile “Adevărul” şi am sperat că unii dintre cei care le vor citi vor vedea o altă lume.