Turnu Severin: Xenonia Negrescu a compus prima poezie la trei ani

Neştiind să scrie, s-a mulţumit să recite prima ei poezie în faţa părinţilor. Aceştia au notat versurile pe hârtie şi au încurajat-o să continue.

Locuind pe malul Dunării, în mirifica zonă a Clisurii, dar şi în apropierea Mănăstirii Sfânta Ana din Orşova, Xenonia Negrescu s-a îndrăgostit pur şi simplu de traiul monahal. Mai mult, chiar şi-a dorit ca pe viitor să se călugărească. „De mică am dorit să mă fac călugăriţă. Asta şi datorită faptului că tatăl meu este preot. De altfel îmi place şi acum viaţa de mănăstire şi chiar petrec mult timp în mijlocul măicuţelor de la Orşova. Îmi place mult liniştea sufletească pe care o găsesc aici, îmi dă o stare de siguranţă. Prin rugăciune suntem mult mai aproape de Dumnezeu“, se destăinuie Xenonia.

Tatăl îi este model

Având în vedere că tatăl ei, pe lângă faptul că este preot este şi un recunoscut poet pe plan naţional, Xenonia s-a simţit atrasă de mică de versuri. „Tatăl meu îmi citea de multe ori poeziile pe care le scria. Îmi plăcea la nebunie să îl ascult. Aşa că la vârsta de 3 ani, am compus prima mea poezie. Nu ştiam să scriu pe atunci, însă părinţii mei au pus pe hârtie ce am spus eu. Acesta a fost primul meu contact cu literatura şi poezia. Nu a fost o poezie în adevăratul sens al cuvântului, dar sunt mândră că această primă încercare a venit la o vârstă atât de fragedă. Oricum, nu tatăl meu m-a determinat să scriu poezie, ci eu am simţit că pot să-mi exprim sentimentele şi stările în acest fel“, mai susţine Xenonia Negrescu. Cât despre tatăl său, tânăra poetă susţine că reprezintă un model în viaţă, iar poezia este lucrul pe care îl au în comun. În ciuda faptului că este o fire sociabilă, comunicativă şi extrem de dezinvoltă, Xenonia iubeşte la nebunie singurătatea. Mai mult, aceasta susţine că singurătatea o şi defineşte.
„De obicei, când sunt tristă am inspiraţie şi mă pot refugia în versuri. Majoritatea poeziilor mele sunt triste. Pentru mine poezia înseamnă o fereastră către Cer astfel încât pot privi dincolo de Univers. Şi totul cu ajutorul lui Dumnezeu“, mai susţine Xenonia.

Se plimbă mult pe Clisura Dunării

Aceasta a debutat în 2006 în revista „România Literară“, cu un calup de poezie. Dintre ele amintim „Tăcere caldă“, „Sufletul Domnului“, „Lacrimi“ şi „Aşteptând ploaia“. Şi pentru ca versurile să fie cât mai aproape de trăirile sufleteşti,  Xenonia se plimbă mult pe Clisura Dunării, în special singură. „Îmi place la nebunie această zonă mirifică. Este un adevărat colţ de Rai. Petrec multe ore în mijlocul naturii. Întotdeauna însă am la mine un creion şi o coală de hârtie. Îmi aştern gândurile, sentimentele, trăirile. Simt că în mijlocul naturii, în aceste locuri dragi mie, pot să-mi exprim mai bine sentimentele prin versuri“, mai susţine Xenonia Negrescu.
În ceea ce priveşte viaţa de liceu, Xenonia este conştiincioasă. Îi place la nebunie literatura, iar pe viitor ar dori să ajungă profesoară.

Întrebări şi răspunsuri
De ce doreşti să devii profesoară?
X.N.: În primul rând pentru că îmi place să lucrez cu oamenii. Asta în ciuda faptului că iubesc singurătatea. De altfel vreau să mă înţeleagă ceilalţi, iar eu să pot învăţa la rândul meu şi să-i înţeleg pe semenii mei.
Ce anotimp îţi place în mod special?
X.N.: Îmi place foarte mult iarna. Poate şi datorită faptului că m-am născut în acest anotimp. Iubesc foarte mult zăpada. Îmi place albul imaculat, pur, şi plimbările prin zăpadă, singură.

Ce-i place
Xenonia adoră în mod special literatura, dar şi să asculte muzică, să se plimbe singură şi să asculte păsurile oamenilor din jur.
Ce nu-i place
Detestă minciuna, îngâmfarea şi lauda. Nu suportă să fie minţită şi să i se pună întrebări multe şi indiscrete.