Turnu Severin: VIDEO/ Povestea celui mai cunoscut păstor din Oltenia: Aron Tănăsoiu vorbeşte despre anii petrecuţi în comunism, dar şi despre libertatea de acum

Baciul Aron a trăit vremuri în care ciobanii erau prigoniţi de comunişti şi priveşte acum cu tristeţe apusul oieritului şi al transhumanţei.

A crescut în nordul judeţului Mehedinţi, într-o familie simplă, de ţărani, dar foarte muncitori. Era învăţat de mic copil cu munca în gospodărie, însă cel mai mult adora să stea cu animalele pe câmp.

„Am plecat la oi, încă din clasele primare. Dacă nu mă duceam la ale lu` tata, mă duceam la ale altora.

Aveam o dragoste de oi, să văd oi în faţa mea. Oi, câini, măgari, de toate. Apoi, cum am ieşit din şapte clase m-am dus la oi”, îşi aminteşte Aron Tănăsoiu, stabilit de ani buni în satul Livezile.

Până să ajungă cel mai renumit cioban din Oltenia, a muncit cu sudoare de când era flăcău. Cu cele 100 de mioare primite de la tatăl său a făcut peste 30 de ani de transhumanţă în întreaga Românie, a dormit pe zăpadă în cojoc şi s-a luptat cu sălbăticiunile.

„Plecam cu tata în transhumanţă. Ne duceam în stânga, în dreapta, prin Mehedinţi, prin Banat, până m-am însurat la 24 de ani.

Era greu, dar aveam dragostea oilor. Nu puteam să suport să nu văd eu oile mele.

Când mi-o dat tata 100 de oi şi noaptea mă uitam să văd dacă sunt ale mele sau ale altora. Acum, sunt ale mele şi ale băiatului meu. Avem semne pe ele”, povesteşte renumitul cioban.

Alungat de regimul comunist
Anii petrecuţi în comunism îi aduc, deseori, aminte de problemele înfruntate de regimuld e la acea vreme. A fost, mult timp, persecutat şi hăituit de regimul comunist, însă nu regretă nici măcar o secundă ceea ce a trăit până acum.

Doar aşa, cu multă trudă şi multe sacrificii, a ajuns să aibă acum peste 2000 de oi. „Cel mai greu a fost în timpul lui Ceauşescu, pentru că noi nu eram nişte oameni ocrotiţi.

Eram numai alungaţi, pentru că nu ne băgam la IAS sau la CAP şi umblam ca haiducii, nu ca partizanii. Noi, ciobanii nu facem politică.

Eram foarte alungaţi de politica de atunci. Stam mai mult fugari, iar lumea ne considera nomazi. Ne duceam pe la Timişoara sau Arad, pe unde puteam să ne strecurăm şi nu ne da dreptate nimeni.

Chiar miliţia comunistă de-atunci îşi făcea dreptate cu noi în mijlocul drumului.

Îmi lua oaia, îmi lua berbecul, îmi lua banul din chimir, îmi lua tot. Era foarte greu era pentru noi. Pe timp de zi ne ascundeam sub clăile de fân, cu tot cu animale, ca să nu fim prinşi.

Eram legat în cătuşe, şi în faţă şi în spate, când mă prindea, mă persecutau. Acum sunt liber”, ne spune baciul. 

Libertatea de acum îl bucură, dar pe de altă parte recunoaşte că meseria pe care el o parctică de aproape jumătate de secol e pe cale de dispariţie.

E pur şi simplu decepţionat de faptul că oieritul nu mai e ce a fost odată, că tinerii nu mai sunt preocupaţi de această meserie, că transhumanţa a dispărut, iar ciobănia e şi ea pe cale de dispariţie.

„Acum, avem o libertate, dar tineretul nu ne ajută, a plecat prin toate părţile, prin alte ţări. A fost o meserie de bază, mare, în România asta.

Pe timpul acela, agricultura a fost dezvoltată şi după agricultură a venit industria.

Păi, acum, nu mai avem agricultură, de unde să se mai dezvolte?! Ciobani sunt foarte puţini.

S-a dus tineretul, nu mai vine nimeni la oi. Dacă ar veni, ar fi bine, că e libertate şi câmpurile sunt nemuncite.

Atunci, n-aveam terenuri, n-aveam nimic. Eram alungaţi. Ne duceam vara în munţi, veneam toamna. Încoace am revenit după Revoluţie”, conchide baciul Aron Tănăsoiu.

Baciul a ajuns acum la peste 2000 de oi care sunt împărţite în cinci turme, la nu mai puţin de 10 ciobani angajaţi cu simbrie.

Paza ovinelor este asigurată, zi şi noapte, de vreo 20 de ciobăneşti. 

Gruia este cel mai aprig ciobănesc ce apără mioarele de sălbăticiuni mai ales în timpul nopţii

Profil
Născut: 7 aprilie 1949, satul Titerleşti- Baia de Aramă
Studii: şapte clase la Şcoala din Mărăşeşti- Baia de Aramă
Experienţă: de 48 ani, cioban
Familie: căsătorit, 3 copii şi 7 nepoţi

Credeţi că va mai fi vreodată ce a fost înainte?
„Nu. E pe cale de dispariţie. Transhumanţa a dispărut, nu se mai poate face aşa ceva. Să zică cineva să facem transhumanţă şi nu se mai poate. Eu am făcut 30 de ani transhumanţă. Treceam peste Ţarcu, mă duceam până la Timişoara şi mă întorceam pe sub Semenic primăvara”.

E bănoasă această afacere?
„E bănoasă, dar trebuie să munceşti foarte mult. Să te dedici acestei meserii. Muncim mult, zi şi noapte. Uite, oile astea fată, stăm lângă ele zi şi noapte, planton, ca să fete. Stăm în frig, în ger, pe ninsioare, pe furtună, să aplecăm mielul, să sugă. Muncim foarte mult, dar nu ne plângem. E viaţa noastră. Acum vine Paştele, vindem miei, mai mulgem, facem brânză, alergăm zi şi noapte”.

Ce-i place?
„Aron Tănăsoiu admiră oamenii sănătoşi, cu multă putere de muncă şi cinstiţi. Spune că atâta timp cât Dumnezeu îl va ţine sănătos se va dedica animalelor pe care le are în bătătură”.    

Ce nu-i place?
„Niciodată nu a agreat puturoşii şi hoţii. Nu-i place să-i vadă pe cei din jurul său pretinzând ceva fără să muncească şi nici pe cei care mint”.