Turnu Severin: Trei jandarmi mehedinţeni au înfruntat focurile de armă în Kosovo

Locotenentul Marius Enea, plutonierul Marian Forlafu şi plutonierul major Daniel Calancea au reprezentat România în afara graniţelor în perioada decembrie 2009- iunie 2010. Pentru profesionalismul de care au dat dovadă, ei au fost distinşi cu medalia EULEX.

Luptători de elită în trupe de menţinere a păcii în Kosovo. Vorbim despre oameni cu tărie de caracter şi voinţă de fier. Sunt jandarmi, căliţi pentru misiuni şi situaţii limită, care îşi pun în joc viaţa cu bună ştiinţă şi n-o fac doar pentru bani. La mijloc e cariera şi poate dorinţa de a trăi tensiunea la cote maxime.

Daniel Calancea (36 ani) este unul dintre cei trei jandarmi din Mehedinţi întorşi de curând din Kosovo. E deja la a doua misiune şi au fost clipe când gloanţele au şuierat pe lângă el.

„Având în vedere că are foarte mult armament populaţia, este un risc destul de mare. Oricând se poate trage asupra ta, să vină un glonţ răzleţ, ceva să te rănească sau să te lovească. În privinţa asta, e un risc. Într-o manifestaţie iar se pot folosi arme cu uşurinţă”, ne spune subofiţerul.

În cele cinci luni de misiune, a avut parte şi de astfel de evenimente. “Este o presiune mai mare, într-o situaţie limită. Te forţezi să faci totul ca la carte. Nu ai voie să te pierzi (…)

În faţa spitalului din Mitrovica, stând în cordon, se arunca în noi cu Molotov, cu pietre, cu fel de fel de obiecte… S-a şi tras cu focuri de armă pe lângă noi. Nu prea mai simţi frica, având toţi colegii lângă tine. După ce se termină, realizezi ce a fost exact”, mărturiseşte plutonierul.

Pe câmpul de luptă, prins între beligeranţi, misiunea e viaţă, iar viaţa-i misiune îndeplinită. Ce-ţi trebuie să duci totul la bun sfârşit?! Ne spune subofiţerul Marian Forlafu (31 ani):  „Trebuie să fii călit psihic, să fii conştient unde te duci, să conştientizezi riscul, să-ţi dai seama de pericole, ca să ştii să previi.

Este mult mai greu decât în România, pentru că aici te poţi înţelege în limba ta cu românii, poţi negocia de la început, pe când într-o ţară străină, e posibil să nu cunoască nimeni engleza sau poate că nu le ştii obiceiurile.

Am mai învăţat din ce ne-au povestit colegii care au fost în misiuni anterioare, am mai învăţat anumite tertipuri”.

Responsabilitate mare, pericol şi mai mare
Cunoaşterea adversarului constituie unul din elementele de bază în astfel de misiuni. “Sârbul- când eşti în faţa lui- este sincer, deschis, îţi spune ce are de gând să facă, ce doleanţe are, pe când cu albanezul- atâta timp cât îl ai lângă scut, nu e niciun pericol, dar când dă să se retragă, trebuie să fii atent, că nu ştii ce se poate întâmpla”, adaugă plt. Marian Forlafu.

Pasionat de misiuni internaţionale, lt. Marius Enea ne spunea, înainte de a pleca în misiune, că nu îi este teamă, pentru că principiul care-i ghidează viaţa este că „nu trebuie să pui frica înaintea destinului”. Ca un bun profesionist, ştie care-i sunt atribuţiile şi responsabilităţile, mai ales că a mai participat într-o astfel de misiune în 2004.

„În astfel de misiuni, acumulez diverse cunoştinţe, altele decât cele din ţară. E altceva decât ceea ce faci aici. Acolo reprezinţi România, nu doar instituţia. Responsabilitatea e mai mare, pericolul e mare. Cu toate astea, nu mi-e frică, pentru că sunt de principiul că fiecare are un destin”, ne-a spus ofiţerul.

Jandarmii au acasă familii, pe care nu le-a fost uşor să le lase în urmă, chiar dacă acordul lor contează în aceste situaţii. Luptătorii nu au dezvăluit câştigul, dar au spus că el le oferă o oarecare siguranţă financiară.