Turnu Severin: Rosemarie Cocoană, un dascăl devenit voluntar cu diplomă

Dragostea faţă de meseria mamei a făcut-o să aleagă acelaşi drum în viaţă. A devenit institutor, dar are şi o pasiune: voluntariatul.

Moşteneşte talentul mamei de a se dărui copiilor. Susţine însă că e mai degrabă o influenţă din partea mamei sale, de profesie educator, pentru a alege o carieră în acest domeniu, dar şi din partea învăţătoarei ei. „A fost influenţă din familie, mama fiind educatoare, dar şi dragostea pe care i-am purtat-o învăţătoarei mele, care a ocupat acelaşi loc cu mama. Ea m-a influenţat mult să practic aceeaşi meserie“, îşi aminteşte Rosemarie, care nu pierdea ocazia să asiste la clasa mamei de câte ori putea. După absolvirea Liceului Pedagogic din Severin, a încercat de două ori la facultatea de română-franceză şi o dată la Drept. Picând cu brio, a decis să schimbe Oltenia cu Banatul. A intrat, la Lugoj, la Drept şi, apoi, la Timişoara, la Ştiinţe Economice.

„Pentru că a fost primul an când s-a mers pe  concurs de dosare, am optat pentru Ştiinţe Economice, unde am şi intrat“, îşi continuă povestea vieţii Rosemarie Cocoană. Visul ei de a avea aceeaşi meserie cu a mamei s-a realizat în urmă cu 14 ani. „Sunt colegă cu fosta mea învăţătoare, căreia îi spun şi acum „tovarăşa“, în semn de respect şi dragoste“, ne mărturiseşte Rose, cum îi spun colegii.

Conduce o asociaţie nonguvernamentală

Tot ceea ce face, face din pasiune. Pe lângă lucrul cu copiii, Rosemarie adoră voluntariatul. A înfiinţat chiar şi o asociaţie nonguvernamentală, ale cărei acţiuni sunt cu şi pentru tineri. „De când am început să lucrez în învăţământ, am făcut voluntariat, dar la vremea respectivă, acest concept nu era cunoscut şi înţeles de cei din jur”, ne spune tânăra. Acum, ea este preşedintele Asociaţiei comunităţii Eşelniţa „Cazanele Dunării“, asociaţie înfiinţată în urmă cu patru ani şi care numără în prezent circa 40 de membri. Când ne-am apucat de asociaţie, am fost sprijiniţi de o asociaţie din Bucureşti. Am fost aleşi trei leaderi locali care am participat la mai multe sesiuni de informare pe tema ONG-urilor şi voluntariatului.

Apoi, am creat un grup de iniţiativă la nivel local şi am iniţiat primul proiect intitulat „Împreună, în gând bun, colindăm în port străbun“, ne spune Rose. Atât pentru ea, cât şi pentru ceilalţi colegi ai ei, fiecare proiect a fost unic şi a avut un rol deosebit în viaţa lor. „Am pornit de la proiecte mici, realizate cu Direcţia Judeţeană de Tineret, au urmat proiecte mai mari, finanţate de Autoritatea Naţională pentru Tineret, iar în prezent, avem cel mai mare proiect finanţat, cu 4.500 de euro, prin programul „Tineret în acţiune“, adaugă Rose.

întrebări şi răspunsuri

Ai vreun vis anume?

R.C.: Îmi doresc foarte mult să am propriul meu hotel sau pensiune, dar nu îmi permite situaţia financiară pentru a-mi îndeplini acest vis. În plus, sunt o persoană realistă, în sensul că nu am riscat ceea ce am ca să fac altceva.

Ce pasiuni ai?

R.C.: Îmi place să scriu poezii. Am trei volume nepublicate. Îmi plac şi dintotdeauna mi-au plăcut dansurile. I-am pregătit şi pe copii în acest domeniu, astfel că toate generaţiile mele de copii ştiu să danseze, pentru că le-am insuflat această pasiune pentru dragoste şi pentru cântec.

ce-i place
Să călătoresc, să întâlnesc oameni noi, să mă informez şi să mă formez din toate punctele de vedere. Tot ceea ce-mi place în viaţă are legătură cu oamenii. Îmi place să stabilesc relaţii, să mă pot implica direct şi indirect în viaţa unor persoane cu anumite nevoi speciale.

ce nu-i place
Sunt o persoană foarte sinceră şi nu mi-a plăcut niciodată să mint sau să fiu minţită. Sunt o persoană directă şi nu-mi place când cineva ocoleşte un răspuns, doar pentru a trage de timp sau pentru a mă minţi. Prefer să comunice direct.