Turnu Severin: Polia Rădoi - Dăruieşte iubire prin pictură

Turnu Severin: Polia Rădoi

Visul ei din copilărie s-a împlinit. Şi-a dorit să devină pictor, iar de 30 de ani îi învaţă pe copii tainele culorilor.

Provine dintr-un sat apropiat celui în care s-a născut Marin Preda. A crescut într-o familie simplă, de la ţară, dar pentru care educaţia a fost mereu pe primul loc. „Până la 14 ani, am fost un copil cuminte care mergea cu vitele. Părinţii mei au fost ţărani simpli. Tata avea meseria de merceolog, magazioner pe la CAP, în sfârşit, oameni foarte simpli“, ne spune Polia Rădoi despre familia sa. Pasiunea pentru pictură a apărut de-abia în clasa a V-a, când a primit un set de acuarele de la sora ei.

„Drumul meu în viaţă l-am ştiut din clasa a V-a. Îmi doream să ajung pictoriţă. Am descoperit singură, când am primit primele acuarele. Apoi, învăţătorul, care era profesor de desen, m-a încurajat“, îşi aminteşte Polia. A fost nevoită să înfrunte mentalitatea tatălui, pentru a-şi duce mai departe visul de a deveni pictor. „Am fost consecventă. A trebuit să mă lupt puţin cu mentalitatea tatălui, dar mama a fost cea care m-a susţinut încă de la început. De tata îmi ascundeam pensulele, că mă certa. Îmi spunea să fac altceva mai util“, îşi aminteşte profesoara.

De 15 ani predă la Severin

La 14 ani, şi-a părăsit satul natal pentru a urma cursurile Liceului de Artă din Craiova, iar mai apoi ale Institutului de Artă din Bucureşti.
De 30 de ani îi învaţă pe copii tainele desenului şi ale picturii, iar de 15 ani profesează în cadrul Liceului de Artă din Severin. Pe lângă activitatea didactică, Polia Rădoi se dedică în totalitate meseriei pe care a ales-o, aceea ce pictor. „Atunci când pictez, mă situez în afara timpului, nu mă mai atinge nimic. Tot ce se întâmplă neplăcut în exterior dispare. Dacă cineva m-ar lăsa să pictez, aş picta fără să mă opresc, fără să dorm, fără să simt nevoia de sete. Pe undeva este o exagerare, recunosc. Şi atunci mi s-a dat familia, care mă aduce cu picioarele pe pământ“, ne spune artista.
Pentru că a fost urmărită toată viaţa de cifra trei, Polia Rădoi a pictat 33 de tablouri şi a scris o carte cu 33 de poezii, intitulată „Trepte spre lumină“. Tablourile conţin o tematică spirituală, încărcată de multe sensuri, ideea fiind de a transpune vizibil ceea ce este invizibil: spiritualul, lumina, ideea de pace sau de iubire. Şi-ar dori o expoziţie de sărbători, dar nu a solicitat-o nimeni până acum.

ce-i place
Iubesc copiii, oamenii, indiferent de culoarea lor, de religia lor, de orice, fiindcă am foarte multă iubire de dăruit, dar încă nu ştiu cum s-o fac şi atunci o fac prin pictură.

ce nu-i place
Egoismul, apoi răutatea, meschinăria, josnicia, tot ceea ce trage omul în jos, caracterul urât, manipularea. Tot ce are loc la ora actuală în jurul meu mă face să mă întreb ce se întâmplă cu oamenii, pentru că observ o înrăire. Foarte mulţi sunt agresivi, se luptă unii cu alţii şi nu ştiu pentru ce.

Întrebări şi răspunsuri
Generaţia de azi se maI îndreaptă spre artă, spre pictură?
P.R.: Da. Eu cred foarte mult în tineri, pentru că am două tinere în familia mea, de 22 şi 24 de ani şi îmi dau seama că nu poţi face nimic dacă n-ai dragoste în sufletul tău. Le place şi îi încurajez chiar pe cei care niciun fel de talent şi sunt la început. Chiar dacă unii sunt chiar afoni în ramura asta, am observat că, dacă îi încurajez şi le găsesc ceva bun în ceea ce fac, lucrul acesta ajută foarte mult. Să le transmit o căldură sufletească.
Ce alte pasiuni aveţi?
P.R.: Muzica se împleteşte foarte bine, pentru că eu pictez pe fond muzical. Iubesc muzica meditativă, clasică şi alte tipuri de muzică liniştitoare. Îmi place să ascult muzica lui Zamfir şi tot ceea ce simt eu că se adresează sufletului şi armonizează sau linişteşte. Mai ales că lucrez într-un liceu de artă, ascult cu plăcere recitalurile copiilor.