Turnu Severin: Marian Forlafu, luptător de elită în misiuni internaţionale

A participat în teatrele de operaţiuni din Kosovo, cu un imens sacrificiu. Pentru a putea sta cu cele două fetiţe, soţia sa a renunţat la job.

La sfârşitul acestei luni, va împlini exact zece ani de carieră în Jandarmerie. Dacă sunt mulţi sau puţini, doar el ştie. Important este că îşi face meseria ca un adevărat militar, iar dovadă este faptul că în toţi aceşti ani nu a părăsit instituţia în care a intrat decât pentru a participa la misiunile internaţionale.

Vorbim despre subofiţerul Marian Forlafu, cunoscut printre colegi ca fiind un adept al dreptăţii şi corectitudinii. „Am început cu misiunile de menţinere a ordinii publice.

Apoi, odată cu trecerea timpului şi cu acumularea experienţei, a trebuit să am şi soldaţi în subordine şi să-i instruiesc.

A fost cel mai greu, pentru că e lucrul cu omul. Eu eram tânăr, nu aveam prea mare experienţă, dar într-un fel asta te educă, întrucât odată ce ai avut o neplăcere, îţi ieri anumite măsuri.

Te căleşte puţin”, îşi aminteşte plutonierul.

În 2003, a intrat într-o structură de pază, la Parchetul Orşova, iar din 2006 lucrează la Detaşamentul Mobil al Jandarmeriei Mehedinţi. 

Experienţa teatrelor, presărată de sacrificii
După absolvirea unui liceu din Motru, la profil de matematică-fizică, Marian s-a îndreptat spre Şcoala Militară, marcat fiind de faptul că tot mai mulţi ingineri ajungeau, la acea vreme, şomeri.

Nu-şi dorea un astfel de viitor, aşa că a ales cariera militară, iar acum este unul dintre luptătorii de elită ale Jandarmeriei în misiunile internaţionale de menţinere a păcii în Kosovo.

În urmă cu doi ani, a participat la o primă misiune de acest gen, iar pentru profesionalismul de care a dat dovadă, a fost distins cu medalia EULEX.

“Dacă nu ai sprijinul familiei, nu poţi să pleci, nu poţi să faci nimic. În primul rnd, soţia şi-a lăsat serviciul.

Lucra într-o pensiune din Clisură şi a trebuit să renunţe ca să stea cu cele două fetiţe”, povesteşte Marian Forlafu.

Ce i-a trebuit ca să ducă totul la bun sfârşit, ne spune tot el: „Trebuie să fii călit psihic, să poţi rezista oricăror activităţi desfăşurate acolo.

Este mult mai greu decât în România, pentru că aici te poţi înţelege în limba ta cu românii, pe când într-o ţară străină, e posibil să nu cunoască nimeni engleza sau poate că nu le ştii obiceiurile.

Am mai învăţat din ce ne-au povestit colegii care au fost în misiuni anterioare, am mai învăţat anumite tertipuri”, ne spune Marian Forlafu.

Se ştie că în selecţia jandarmilor pentru misiunile internaţionale, se pune foarte mult accent pe cunoaşterea limbii engleze, tocmai pentru a putea fi evitat un posibil confict diplomatic.

În opinia lui Marian, cunoaşterea adversarului constituie unul din elementele de bază în astfel de misiuni. “Etnicii albanezi se cam uitau în pământ.

Sârbul- când eşti în faţa lui- este sincer, deschis, îţi spune ce are de gând să facă, pe când cu albanezul- atâta timp cât îl ai lângă scut, nu e niciun pericol, dar când dă să se retragă, e cam pericol, trebuie să fii atent, că nu ştii ce se poate întâmpla”, adaugă subofiţerul care se gândeşte ca şi în acest an să repete exeperienţa în teatrele de operaţiuni. 

Profil
Născut:  6 februarie 1979, Orşova- judeţul Mehedinţi
Studii: Şcoala Militară de subofiţeri jandarmi „Grigore Alex. Ghica” Drăgăşani
Experienţă: de 10 ani lucrează în Jandarmerie
Familie: căsătorit, are două fetiţe

Ce amintiri plăcute ai din misiuni?
"Am zi de zi, pentru că mă întâlnesc cu oameni pe stradă, pe care probabil nu-i mai reţin, pentru că tu, ca şi constatator, eşti unul şi întâlneşti mulţi oameni. S-a întâmplat să întâlnesc persoane pe care odată le-am sancţionat şi care acum mă salută. Consider că şi ăsta e un fel de a-ţi mulţumi Contează felul în care le-ai vorbit şi modul în care i-ai făcut să înţeleagă că au încălcat legea".  

Cu ce te ajută în ţară experienţa acumulată afară?
"În misiunile internaţionale atingi unele limite pe care aici, în ţară, nu le atingi. Fiind cumva constrâns să înţelegi etnicii de acolo, cultura, religia lor, ţi se pare mult mai uşor să-i înţelegi pe-ai tăi din ţară. Misiunea pe care am avut-o afară au fost de a comunica cu ei şi de a-i linişti, de a-i convinge că există şi alte căi de soluţionare a problemelor".

Ce-i place?
"Am fost atras dintotdeauna de corectitudine şi de dreptate. În plus, îmi place ca cel din faţa mea să mă privească în ochi, atunci când îmi vorbeşte, ca să ştiu pe cine mă bazez. Puţinul timp liber pe care îl am prefer să îl petrec cu fetiţele mele. Mai merg şi cu colegii pe la Sala Polivalenta, unde ne menţinem condiţia fizică".

Ce nu-i place?
"Nu-mi place atunci când nu pot să mă bazez pe oamenii de lângă mine. Nu suport bârfa, minciuna şi laşitatea. Prefer să spui lucrurilor pe nume, direct, fără ocolişuri".