Turnu Severin: Lucia Marichescu - O educatoare cu talent la scris

Lucia Marichescu

A ştiut să înveţe de la oameni precum Nichita Stănescu, Romulus Cojocaru sau Pavel Coruţ. Acum, este ghid la grădiniţă şi nu ar schimba asta pentru nimic.

Lucia Marichescu este, întâi de toate, o educatoare pasionată, care de 28 de ani îşi face meseria cu multă dăruire. „Eu chiar mi-am ales meseria de educator, mi-a plăcut întotdeauna. Nu ştiu prin ce împrejurare, probabil mâna destinului, pe când eram în clasa a opta, m-am dus să iau de la grădiniţă fetiţa unor vecini, prieteni de familie. Educatoare era o doamnă Marina, care m-a impresionat puternic. Modul său de a se purta cu copiii, caracterul ei, deschiderea ei m-au vrăjit pe loc. În acel moment m-am hotărât să fiu educatoare“, ne spune femeia.

Predă după metoda Montessori

„Părinţii mei nu au fost de acord, voiau să mă facă doctoriţă sau asistentă medicală, iar concurenţa la Liceul Pedagogic era extrem de mare, erau şapte pe un loc. Până la urmă le-am spus că dacă nu merg la Pedagogic, o să merg la coada vacii. Aşa i-am convins, am mers la examen şi totul a ieşit foarte bine. Îmi place atât de mult meseria mea, încât atunci când am avut ocazia să schimb macazul şi să trec la munca de învăţător, am refuzat“, continuă educatoarea. În urmă cu zece ani, a absolvit un curs specializat pentru a deveni ghid Montessori, o metodă destinată copiilor între 2 şi 6 ani, având ca scop dezvoltarea şi pregătirea acestora pentru şcoală şi viaţă. Cursul a avut loc în Turnu Severin şi a fost susţinut de un grup de profesori specializaţi din Statele Unite. Este ghid la grupa Montessori a Grădiniţei Theodor Costescu.

A publicat inspirată de Nichita Stănescu

„Acum când am descoperit metoda şi o practic de zece ani, nu m-aş mai întoarce niciodată la munca de educator clasic, la sistemul grădiniţelor clasice“, afirmă Lucia Marichescu.

Cariera literară a început-o în anul 2006, când a publicat prima carte de poezie, „Zbor spre infinit“. Cu toate astea, înclinaţia pentru scris şi-a descoperit-o încă din copilărie. „Scriu din gimnaziu proză, compuneri, eseuri, dar şi poezie. Am renunţat însă pentru că nu aveam curajul necesar pentru a continua şi eventual a publica. Când eram în clasa a XII-a, în luna mai a anului 1981, a venit în vizită la liceul nostru Nichita Stănescu. A fost, pentru noi toţi, un moment extraordinar, iar pe mine m-a marcat foarte mult această vizită. Faptul că l-am văzut pe Nichita Stănescu pe viu şi că am avut ocazia să-l ascult sau să mă fotografiez cu el a fost extraordinar. Această vizită m-a ajutat să îmi dau seama că nu trebuie să renunţ la scris şi am revenit la dragostea faţă de literatură şi de poezie“, ne spune poeta. „Cred foarte mult că în viaţă nimic nu e întâmplător, toate lucrurile au loc pentru că aşa trebuie să fie. Cartea mea favorită este Alchimistul, a lui Coelho, care susţine această teorie“, încheie Lucia Marichescu.

ce-i place
„Să fac daruri, pentru că e cea mai mare satisfacţie să vezi bucuria de pe chipul celui căruia i-ai făcut un dar sau pur şi simplu un bine.“

ce nu-i place
„Nu mă împac cu gândul că s-au inversat valorile. Lucrurile de calitate sunt desconsiderate, în timp ce nonvalorile sunt considerate valori.“

întrebări şi răspunsuri
Ce întâmplare ţi-a marcat mai pregnant activitatea literară?
L.M.: La începutul anului 2000, corespondam cu scriitorul Pavel Coruţ, căruia, într-un exces de curaj, i-am trimis o poezie de-a mea. Răspunsul a fost unul încurajator: „E splendidă“. Atunci m-am hotărât să public.
În ceea ce priveşte poezia, aveţi un mentor?
L.M.: Un om extraordinar care m-a marcat şi datorită căruia am scris şi am publicat, este regretatul avocat şi scriitor al Severinului, Romulus Cojocaru. Mereu m-a încurajat şi m-a promovat.