Turnu Severin: Liviu Andronie a renunţat la sportul rege pentru judo

Profită de lentoarea adversarilor de la categoriile superioare de vârstă şi reuşeşte să smulgă medalie după medalie.

Este sportiv al CSM Drobeta încă din 2008, când a început să practice fotbalul. Îşi dorea foarte mult o carieră sportivă, astfel că s-a ţinut de antrenamente atât cât a putut.

Şi a putut, din păcate, doar un an, după care a trecut la un alt sport, mult mai aproape de casă. „Au fost condiţii grele, în sensul că sala era departe de casă şi nu mai aveam timp de şcoală.

Aveam un prieten care făcea judo şi m-am gândit că aş putea să-l fac şi eu. Aşa am ajuns aici şi nu-mi pare rău deloc, pentru că în oraşul nostru nu avem viitor în fotbal, nu ai cum să reuşeşti. În judo, în schimb, da, poţi face performanţă”, ne spune Liviu Andronie(14 ani).

Odată intrat în sala de antrenamente şi acomodat cu noile reguli, Liviu a început să-şi intre imediat în ritm. „Avem în jur de trei antrenamente pe zi, în afară de sâmbătă şi duminică, zile când avem câte unul. În timpul şcolii e mai greu, dar mă descurc”, adaugă sportivul.

Cheia succesului său: comunică bine cu marginea
Că este un copil talentat o dovedeşte şi faptul că, după numai două luni, a obţinut argintul la Turneul Internaţional din Kikinda- Serbia. Iar ceea ce este şi mai interesant şi poate să-i dea şi o mai mare satisfacţie este că medalia obţinută a fost la o categorie de vârstă mult mai mare decât a lui.

„Mi-a fost frică, pentru că eram la început. Dar am reuşit să câştig la o categorie mai mare de vârstă. M-am bătut la cadeţi, la U 17 şi la vârsta mea (U 15) am luat bătaie. Mi s-au părut mai lenţi cei de la categoria mai mare şi mai acizi cei de la mine”, mărturiseşte tânărul.

Chiar dacă e de puţin timp la judo, Liviu a început să progreseze mult. În acest an, a reuşit să ia locul întâi la zonă şi s-a calificat pentru Campionatul Naţional ce are loc chiar în aceste zile la Severin.

„Până acum, am trei medalii de bronz, patru de argint şi una de aur. Toate sunt internaţionale. Ceea ce îmi doresc acum este să fiu printre cei mai buni din România", mai spune băiatul. 

Cheia succesului său este faptul că, în competiţii, ştie să comunice cu marginea. „E un amănunt căruia nu-i dai importanţă din afară. Un singur sfat poate schimba soarta unui meci şi dacă îl înţelege în fazele alea de tensiune, de concentrare, e foarte bine. Şi el reuşeşte”, ne spune antrenorul Lena Sterea.

Familia tânărului joacă şi ea un rol important în formarea lui ca şi sportiv. „Îl ajută foarte mult familia, pentru că şi tatăl îl controlează, el le cere voie dacă poate să meargă în vacanţe, de exemplu. E un aspect important dacă vrei să faci performanţă”, conchide Sterea.

Dacă în copilărie, Liviu Andronie visa să ajungă fotbalist, acum are alte planuri. Vrea o facultate de sport şi să ajungă în poliţie.       

Cât de mult de ajută să faci un sport?
L.A.: „În primul rând ajută sănătăţii tale. Apoi, oamenii te văd, te laudă, te susţin şi te răsplătesc.  Merită să faci un sport, indiferent care ar fi el. E destul să iei un premiu, pentru că apoi îţi doreşti un altul,  şi un altul, şi tot mai multe. Eu acum sunt medaliat internaţional, dar îmi doresc să fiu printre cei mai buni din România. Şi după, ce mai urmează”. 

Ce alte pesiuni mai ai?
L.A.: „În timpul şcolii, particip la toate concursurile de cross, dar şi la cele organizate de pompieri. Mai pasionat de voluntariate, iar ultimul proiect a fost cel de la Şişeşti, unde am învăţat totodată să realizez diferite obiecte din ceramică. Am făcut chiar şi bijuterii pe care, împreună cu colegii de clasă, le-am vândut copiilor din şcoală. Au avut succes, pentru că le-am dat pe toate şi am strâns vreo 2000 lei”.

Ce-i place?
L.A.: „Oamenii sinceri, de treabă, cei care nu mă fac de râs şi cei corecţi. În timpul liber, prefer să ies cu copiii la fotbal, să mă distrez în oraş şi să vin la judo”.

Ce nu-i place?
L.A.: „Nu-mi plac oamenii retraşi, cei care nu se distrează, nu muncesc sau care nu au nimic de spus. Detest minciuna, răutatea şi invidia”.