Turnu Severin: Ionela Cizmaş, un copil de excepţie care ştie ce vrea de la viaţă

Deşi a obţinut locul întâi pe judeţ, a ratat, în acest an, olimpiada naţională de chimie. Rezultatul nu o doboară nicidecum, considerând că a reuşit să-şi depăşească deja colegii din mediul urban. 

Pentru prima dată în viaţă, în acest an a luat locul întâi la faza judeţeană a olimpiadei de chimie. Pentru că i-au lipsit doar două puncte  pentru a ajunge la naţională, Ionela a rămas, deocamdată, doar cu acest rezultat.

Nu s-a dezarmat însă şi continuă lupta. ”Asta o să mă ambiţioneze şi mai tare pentru anul viitor. Mă voi pregăti mult mai mult.

Oricum, mă simt mândră, întrucât sunt foarte puţini copii care vin din mediul rural şi reuşesc să-i depăşească pe cei de la oraş.

Şi asta-i datorez atât profesoarei mele din generală, Gabriela Păunescu, cât şi celei de acum, Mirela Stoienel. Recunosc că am avut numai profesori buni.

Şi când îţi place şi profesorul, şi materia, normal că înveţi cu drag”, susţine tânăra.    

“Învăţatul cu de-a sila nu merge”
Ionela Cizmaş provine dintr-o familie simplă, de la ţară, dar dovedeşte că dacă vrei cu adevărat ceva, nu ai cum să nu reuşeşti. E de un optimism ieşit din comun, sigură pe ea, dar în acelaşi timp sensibilă, sinceră şi ataşată de cei care o înconjoară, mai ales de cei care au nevoie de ea.

Iar ceea ce o ajută să răzbească este educaţia primită în familie. „La oameni, admir afecţiunea şi dăruinţa cu care fac anumite lucruri.

Ceea ce mă emoţionează cel mai mult însă sunt filmele ai cărui protagonişti sunt copiii bolnavi de cancer, de exemplu. Îmi plac dramele”, mărturiseşte eleva.

De altfel, dorinţa de a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă s-a transformat în visul de a deveni medic. „De când mă ştiu, mi-am dorit să mă fac doctoriţă. M-am gândit, iniţial, la chirurgie, dar fiind o fire mai fricoasă, mi-e teamă.

Sincer, e o mare responsabilitate să ai pe mână viaţa unui om. Aşa că mă axez acum pe stomatologie sau dermatologie. E o meserie mai lejeră”, consideră Ionela.

Până atunci însă, încearcă pe cât posibil să-şi completeze cunoştinţele în domeniul chimiei, participând la concursuri şi chiar la olimpiade. A început cu fizică şi chimie în clasa a VII-a, însă de anul trecut a lăsat deoparte fizica pentru ştiinţa substanţelor.

În plus, la concursurile de specialitate, „Chimexpert” şi „Impuls perpetuum” (olimpiada pentru elevii din mediul rural) a obţinut menţiuni şi premiul III pe regiune, iar cel mai bun rezultat l-a avut în această lună, la olimpiada de chimie: locul întâi pe judeţ.

„Sincer, îmi place la şcoală şi nu mi-e greu. Dimineaţa, mă trezesc fericită cu gândul că mă duc la şcoală. Dacă n-ar fi şcoala, m-aş plictisi acasă.

Iar ca să ajungi sus trebuie foarte multă muncă şi ambiţie, că altfel totul e pierdut. Să perseverezi, să ştii ce vrei şi mai ales să-ţi placă.

Pentru că învăţatul cu de-a sila nu merge. În plus, trebuie să ştii cum să-ţi organizezi timpul.

Dacă laşi de pe azi pe mâine, te aglomerezi şi n-ai să reuşeşti”, cinchide Ionela Cizmaş.  

Profil
Născută:  4 septembrie 1995, Orşova
Studii: elevă cls. a IX-a, Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Orşova
Idealuri: să ajungă medic

Cum vezi tinerii din ziua de azi?
I.C.: „Sunt foarte superficiali. Chiar nu conştientizează de faptul că au nevoie de nişte studii pentru a-şi depăşi condiţia. Sunt pur şi simplu delăsători şi nu reacţionează.

Părinţii au şi ei o parte din vină, pentru că nu-i susţin şi nu stau pe capul lor, cum s-ar spune, să-i înveţe şi să le dea sfaturi. Pe mine, cel puţin, mami mă învaţă toate aceste lucruri.

Am şi un exemplu. Mami a avut o viaţă grea şi o copilărie la fel de grea. Şi erau alte vremuri, dar acum dacă eu am şansa, n-o ratez. Totul e să vrei,. să ai ambiţie şi voinţă. Depinde de fiecare în parte”.

Ce ai schimba sau ce ai adăuga în sistemul actual de învăţământ?
I.C.: „Ore mai puţine, că sunt foarte multe. Am şi câte şapte ore pe zi. Dacă stai să te gândeşti, înseamnă foarte mult. E un schimb de lucru. E greu, pentru că trebuie să te pregăteşti şi la celelalte materii acasă. E greu să te pregăteşti pentru ce ai a doua zi şi mai ales dacă vrei şi suplimentar”.

Ce-i place?
I.C.: „Muzica populară. Admir şi interpreţii. De multe ori, cânt şi prin clasă. E o pasiune. M-am gândit să fac şi o şcoală de muzică, dar asta ca un hobby. Întâi să-mi fac o carieră. În timul liber, mai ales în vacanţă, îmi place să citesc”. 

Ce nu-i place? 
I.C.: „Nu-mi place faptul că elevii nu mai apreciază muzica populară, nu suport oamenii care mint, care fură şi cei care se laudă. Trebuie să vadă ceilalţi ce fel de om eşti, nu să te lauzi singur”.