Turnu Severin: Ileana Roman, cea mai premiată scriitoare a Severinului

Ileana Roman

În afara activităţii literare apreciate la nivelul Uniunii Scriitorilor, autoarea a reuşit să aducă în prim-plan evenimentele artistice şi cultura scrisă.

Este un punct de referinţă pentru cultura severineană şi nu numai. Începuturile scriitoriceşti se conturează în vremea gimnaziului, încadrate de chemarea sa spre poezie şi de severitatea constructivă a unei profesoare. „Pasiunea pentru carte, pentru poezie, a apărut din senin. Nu-ţi poţi da seama când anume s-a întâmplat. Te-a lovit şi gata. Ştiu doar că îmi plăcea foarte mult să citesc, până în clasa a opta, când m-am îndrăgostit de poezia lui Ion Heliade Rădulescu şi m-am trezit că scriu. Mi-am luat un caiet pe care l-am umplut cu poezii pe parcursul unui an întreg. Arătându-l profesoarei mele, mi l-a aruncat la gunoi, lucru ce mi-a marcat evoluţia ulterioară. Atunci mi-am dat seama că trebuie să tratez  lucrurile serios şi să scriu calitativ, nu cantitativ. Cred că a fost destinul“, povesteşte scriitoarea.

A contribuit la renaşterea culturală a oraşului

Ileana Roman a debutat în 1968, cu „Naşterea Zeiţei“, un volum extrem de apreciat, apărut sub egida prestigioasei colecţii „Luceafărul“. După un debut mai mult decât reuşit, nu a mai fost lăsată să publice timp de 11 ani. A rămas însă printre cărţi, lucrând la biblioteca regională din Craiova, până când, aşa cum spune, Dunărea a chemat-o acasă, în Severin. Aici a devenit directorul bibliotecii din oraş, funcţie în care a rămas timp de şase ani. Încă din 1984, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

După 1990, preocupările Ilenei Roman au depăşit graniţele poeziei. „Tot ceea ce am făcut după 1990 a fost pentru a recupera ceea ce acest oraş a pierdut în timpul comunismului. Tot ce a lipsit am încercat să aducem la suprafaţă. Nu aveam reviste, festivaluri, stăteam foarte slab în domeniul culturii“, ne spune Ileana Roman.

Scriitoarea a publicat volumul „Nopţi beletriste“, în care a scos la lumină poeziile ce fuseseră interzise de regimul comunist. A ctitorit Fundaţia Alice Voinescu, în 1994, iar apoi a fondat o editură. „M-am bazat pe cultura scrisă, care a lipsit foarte mult Severinului. Editura a depăşit 100 de titluri publicate, iar mulţi dintre scriitori au obţinut premii ale Uniunii Scriitorilor“, ne spune autoarea.

La această editură a fost publicat „Dicţionarul Enciclopedic al Mehedinţiului“, o lucrare în premieră naţională. De altfel, dicţionarul a fost nominalizat la premiile Academiei şi a fost dat ca model. Editează revistele „Amfitrion“ şi „Forum“, organizează festivalul de poezie „Sensul iubirii“, care a ajuns la 14 ediţii, şi organizează târguri de carte. S-a ocupat de monografii, ghiduri cultural-turistice, fără să neglijeze poezia, romanul sau teatrul.

Volumele Ilenei Roman din ultimile două decenii au fost premiate de Uniunea Scriitorilor, care i-a acordat şi un premiu de excelenţă pentru întreaga activitate. În 2008, a fondat Societatea Scriitorilor Danubieni, care în afara autorilor români are membri şi din Serbia şi Austria.

Întrebări şi răspunsuri

Credeţi că talentul scriitoricesc e înnăscut sau dobândit?
I.R.: Este în mare parte înnăscut. Sigur că pe parcurs se şlefuieşte prin lectură, dar contează talentul cu care te naşti. Cunosc oameni fără studii care scriu foarte bine. Talentul înnăscut şi plăcerea, pasiunea de a scrie, sunt cele care te dezvoltă.

Aveţi o amintire care v-a marcat, ca scriitor?
I.R.: Sunt mai multe, dar în vremea comunismului existau „cei trei f“: frică, frig, foame. Sunt cuvinte care ne-au marcat existenţa literară, întrucât în momentul în care le foloseam, erau scoase de către editori, împreună cu alte cuvinte interzise.

Ce-i place
„Lucrurile curate, în care se simte respectul pentru frumos. Tot ce iese din tipar, în care se simte ceva viu. Cel mai important este să fii viu, să respiri în voie.“

Ce nu-i place
„Nu suport fixismele, ideile şi limbajul care se ghidează după un anumit tipar şi rămân aşa pentru un timp mult prea îndelungat. Detest faptul că elevii de astăzi îşi iau referate de pe internet şi nu mai pot gândi singuri.“