Turnu Severin: Dan Rădulea, un economist pe scenă printre rockeri

Expertul în management financiar ridică publicul în picioare cu trupa sa, Low Cost, pe care a înfiinţat-o după ce a lucrat zece ani în comerţ.

A fost atras de muzică de când se ştie, mai ales că talentul său a fost moştenit din familie. Marea lui pasiune, chitara, i-a dat ocazia să îşi manifeste acest talent încă de pe vremea când era copil.

„Tatăl meu a fost muzicant. Prin urmare, am crescut în acest spirit. Mă ştiu cu chitara în braţe dintotdeauna. Tata a cântat, iar eu l-am moştenit. După părerea mea, chitara este cel mai frumos instrument pe care un tânăr îl poate studia, sau cel puţin asta simt eu“, ne spune bărbatul.

Îndrăgostit de pictură

În perioada liceului a studiat chitara şi a făcut parte din mai multe trupe, fiind nevoit să renunţe la muzică în momentul începerii facultăţii, perioadă în care şi-a întemeiat şi o familie.

Timp de mai bine de 10 ani a lucrat în domeniul comerţului, până când, în urmă cu doi ani, a luat hotărârea de a înfiinţa trupa Low Cost.

 Chitaristul trupei şi-a început cariera în joacă.

„Îmi luasem gândul de la muzică. Oricum, partea cea mai ciudată a fost faptul că am încercat toată viaţa să evit să cânt, dar era o idee care îmi revenea mereu. În sinea mea cred că nu m-am lăsat niciodată. Ideea de a înfiinţa trupa a fost o joacă iniţial. Încet, încet, totul a devenit din ce în ce mai serios. Nu am pornit cu gândul de a realiza ceva măreţ, ulterior mi-am dat seama că se poate şi e păcat ca talentul să fie irosit“, a mai adăugat chitaristul.

În afară de chitară, bărbatul a fost atras, de-a lungul timpului, de orgă şi de muzicuţă.

 „Chitara nu are secrete pentru mine. A fost primul lucru pe care am învăţat să îl fac, şi, consider eu, lucrul la care mă pricep cel mai bine. Am învăţat practic, teoria a venit mai târziu“, spune Dan, care este adept al cântatului live.

Tânărul a avut la dispoziţie instrumentele tatălui său, aşa că nu a mai fost nevoit să investească.

Momentan se află într-o perioadă de reinventare, dar nu îşi poate imagina viitorul în afara scenei.

O altă  mare pasiune a sa este pictura, dragostea pentru artă fiind tot o moştenire de familie, tatăl său insuflându-i dragostea pentru frumos.

Cât de atraşi sunt tinerii severinenii de acest gen de muzică?
Din păcate, şi o spun cu toată convingerea, tinerii severinenii nu prea sunt adepţii acestui gen muzical. Gusturile nu se discută, evident, pur şi simplu nu este o mişcare de acest fel în zonă. Şi nu este vina lor. Nu mi-a plăcut să judec restul genurilor şi nici preferinţele muzicale ale nimănui.

De ce rock?
Pentru că pur şi simplu este genul care mă caracterizează. Mă face să mă simt liber, pot să mă exprim exact aşa cum vreau. Rockul impune foarte puţine reguli, este mai putină stricteţe în acest gen muzical. E o muzică liberă.

Ce-i place?
„Mă simt foarte bine când pescuiesc, e un sport relaxant. Binenţeles, îl practic doar la nivel de amator. De asemenea, ador să călătoresc şi din când în cînd să citesc. Apreciez oamenii care au tăria să fie sinceri.“


Ce nu-i place?
„Nu mă dau în vânt după activităţile casnice, le desfăşor de nevoie. În schimb îmi place să gătesc. Nu suport oamenii care apelează la minciună, dar nici pe cei care vânează mereu beneficiile.“