Turnu Severin: Ana-Maria Ioniţă predă muzica în liceul unde a fost elevă

Ana-Maria Ioniţă

Când era mică, şi-a dorit o carieră în avocatură. Părinţii i-au îndrumat paşii spre muzică, iar acum este  profesoară de vioară în liceul pe care l-a absolvit.

Şi-ar fi dorit să ajungă avocat, însă pentru că părinţii i-au deschis calea spre muzică, a devenit profesor de vioară. Îi place această meserie, chiar dacă nu câştigă bine. De şapte ani, predă în acelaşi liceu în care a studiat. „Îmi place meseria, ca profesor, chiar dacă e prost plătită. Dar din punct de vedere al satisfacţiei, este superb. Eşti împlinit dacă reuşeşti, într-o carieră, să ai un elev sau doi cum este Maria Neamţu, o elevă de clasa a patra, unul dintre copiii cei mai talentaţi ai liceului“, ne spune Ana-Maria Ioniţă, profesor de vioară la Liceul de Artă I.Şt.Paulian din Drobeta Turnu Severin.

„Exersam şase ore pe zi“

Idealul ei este să câştige cu micuţa măcar o menţiune la olimpiada naţională de vioară.
A început să studieze vioara împinsă de la spate de părinţi. „Ai mei sunt profesori de muzică, mami de pian, iar tata de vioară. Au zis să fac muzică pentru cultura mea generală, să-mi umple timpul cu ceva. Ei au fost cei care m-au împins de la spate în această carieră. N-aş fi făcut niciodată aşa ceva. Am început să studiez vioara prin clasa a şaptea. Apoi, a început să-mi placă şi nu m-am mai lăsat“, îşi aminteşte Ana-Maria.
Copilul care odinioară nici nu se gândea că va face vreodată muzică ajunsese la 14 ani elev al Liceului I.Şt. Paulian din Severin. Studia deja cam cinci-şase ore pe zi, dar chiar şi aşa, se considera a fi un violonist mediocru, pentru că nu luase premii importante precum alţi colegi.
„Nu pot să zic că am avut o copilărie. În clasa a IX-a exersam cam şase ore pe zi ca să devin un violonist mediocru. Vârfurile erau medaliaţi internaţional“, ne spune tânăra. Muzica devenise deja pentru ea o pasiune, astfel că prin ambiţie, talent, dar şi cu foarte multă muncă, a intrat la Facultatea de Muzică din Timişoara, studiind cinci ani pedagogie şi vioară.

Talent moştenit de la părinţi

Se consideră o norocoasă, mai ales că i-a avut alături şi îi are, în continuare, pe părinţi. „Am doi părinţi superbi, care m-au susţinut şi mă susţin în continuare. Am avut de la cine să învăţ. Sunt nişte oameni deosebiţi. Am fost norocoasă, am reuşit să intru la facultate din prima. Am avut un drum lin, nu am întâmpinat probleme, dar am şi muncit foarte mult, mai ales în liceu, unde a fost baza“, ne spune Ana-Maria Ioniţă. Pe viitor, tânăra îşi doreşte să obţină rezultate deosebite la Naţionala de Vioară cu cei mai buni elevi ai săi şi ai liceului.

Întrebări şi răspunsuri
De ce crezi că ar fi nevoie pentru ca lumea să perceapă aşa cum trebuie munca ta şi a colegilor tăi?
A.M.I.: De o mai mare implicare şi din partea noastră, în sensul de a le oferi celor din exterior spectacole, dar şi de mediatizare. Să încerci să culturalizezi lumea cumva cu forţa. Severinul e un oraş mic, nu e mediatizată munca noastră. Nimeni nu ştie cât efort e în spate. Toată lumea crede că ştie să cânte, dar nu e aşa. Oraşele mici sunt dezavantajate din punctul ăsta de vedere.
Ce le recomanzi părinţilor care au copii talentaţi la muzică?
A.M.I.: Să se implice, atât ca susţinere spirituală, cât şi materială. Cei care studiază muzica au, într-adevăr, nevoie de susţinere materială. Au nevoie să-i aibă aproape pe părinţi, care să-i împingă de la spate tot timpul.

Ce-i place
„Corectitudinea. Mi-aş dori ca oamenii să fie mult mai corecţi. În timpul liber, adică după ora şapte seara, când termin serviciul, îmi place să stau, să mă liniştesc, să mă relaxez. Ador copiii, elevii şi meseria pe care-o practic“
Ce nu-i place
„Detest să merg pe jos, iar la oameni urăsc minciuna, invidia şi răutatea. Nu suport
treburile casnice, să gătesc. Cred că de-asta sunt şi singură“, spune zâmbind.