Turnu Severin: Alexandra Stan a dat handbalul pe aurul la judo

În urmă cu patru ani, a lăsat Vâlcea pentru Severin, doar pentru a face performanţă. De atunci, a urcat rapid treptele podiumului: judoka de locul III pe ţară a devenit campioană internaţională.  

Pe când avea doar 16 ani, şi-a lăsat familia, prietenii şi tot ceea ce avea mai drag pe lume în Vâlcea. A plecat spre Turnu Severin plină de ambiţii. Avea un singur gând: să poată dovedi tuturor că poate face carieră în sportul pe care şi l-a ales.

Fire sensibilă, Alexandra recunoaşte că dorul de casă a chinuit-o şi o chinuie în continuare, însă dorinţa de a se realiza în viaţă este mai presus de orice. „Nu-mi pare rău că am dat Vâlcea pe Severin doar din punct de vedere al sportului, al carierei. Dar aşa, ca orice copil, susţin că e mai bine acasă.

E foarte greu departe de casă. Când am plecat, nici măcar nu ştiam ceva despre oraş, eram printre străini, iar acasă mergeam o dată la trei luni”, ne spune tânăra. 

A început cu handbalul
Avea doar şase ani când a început să practice handbalul cu Mariana Târcă, antrenoarea lotului naţional de tineret. Trei ani mai târziu, a fost atrasă însă de judo şi, o vreme, a mers  în paralel cu cele două sporturi.

„În sala de judo am intrat după ce antrenorul a venit la şcoală şi, văzându-mă, m-a chemat la antrenamente. Făceam şi judo, şi handbal, şi, la un moment dat, nu am mai putut să mă ţin de amândouă, astfel că am ales judo.

Mi-a plăcut foarte mult handbalul. Poate că dacă aş fi rămas acolo, ajungeam la Oltchim, dar dacă aşa a fost să fie, să fac judo...”, adaugă cu o undă de regret în voce.   

Fostul antrenor i-a pus beţe-n roate
După numai trei luni de judo, au apărut şi rezultatele. Medaliile au fost însă, de fiecare dată, de bronz. Pentru Alexandra nu a fost destul, astfel că a primit cu bucurie propunerea de a părăsi oraşul natal, pentru a face performanţă.

„Am luat câteva medalii acolo, dar nu am trecut niciodată de bronz. După trei luni, am luat bronz la copii, la campionatul naţional. După multe alte concursuri, la naţionale m-a văzut domnul profesor Gicu Vasilan care m-a întrebat dacă vreau să vin la Severin, pentru a urca mai sus de locul trei. Am vorbit cu mami şi am plecat”, povesteşte Aşexandra.

A urmat o perioadă extrem de grea pentru ea. Timp de un an, nu a putut să lupte oficial, pentru că nu a avut legitimaţie. Şi asta, pentru că antrenorul din Vâlcea refuza să-i acorde transferul.

”Vroiau să mă suspende doi ani, că de ce plec de la ei, că ei m-au crescut de mică... Păi, m-au crescut de mică, dar nu mi-au oferit nicio posibilitate de a avansa.

Aici, am ieşit campioană internaţională de două sau de trei ori, vicecampioana României la tineret în acest an, medalie de bronz la juniori, medalie de argint la U23 şi cu echipa, medalie de bronz”, conchide tânăra, care îşi doreşte acum să termine facultatea şi să obţină diploma de antrenor-arbitru.

Cum vezi generaţia tânără de azi?
A.S. „Majoritatea tinerilor nu se mai bazează, în zoua de azi, pe sport. Stau în faţa blocului, fumează, beau, stau pe calculator, la jocuri de noroc. Poate că nici înainte nu era cine ştie ce, dar acum e şi mai şi. Toţi copiii sunt cu ţigara în gură şi cu alcoolul în mână”.

Merită să faci sacrificii în sport?
A.S.: „Merită dacă te şi răsplăteşte cineva. Aşa, ca să munceşti, pe gratis, n-are de sens. Fiecare om, fie el vânzător în piaţă, se duce la serviciu şi primeşte un salariu. Nu regret că m-am apucat de sport. Aş face sport până în ultima clipă. Dar pentru a obţine performanţă, trebuie să te implici, să depui multă muncă”. 

Ce-i place?
A.S.”Admir oamenii care ştiu să se descurce în viaţă, care sunt serioşi, cu capul pe umeri şi corecţi”.    

Ce nu-i place?
A.S.: „Detest oamenii care mint şi nu se ţin de cuvânt. E cel mai rău să-i promiţi, mai ales unui copil, ceva şi apoi să o dai la întors”.