Turnu Serverin: Eugen Fritea, matematicianul îndrăgostit de poezie

Eugen Fritea a învățat să aprecieze adevăratele valori ale vieții. Predă matematica, însă nu uită de pasiunile sale: poezia, sportul și natura. A publicat două cărți în amintirea părinților săi și afirmă că scrie doar din plăcere.

În ciuda faptului că activează într-un domeniu atât de rece precum matematica, Eugen Fritea este un om sensibil, clad și atent la cei din jurul său. Crescând la țară, în județul Bihor, s-a îndrăgostit de natură, iar aptitudinile sale în domeniul matematicii i-au îndrumat pașii în cariera pe care urma să și-o construiască.

„Mi-am ales cariera didactică încă din vremea liceului. Tatăl meu mi-a sugerat să devin profesor de matematică, medic veterinar sau inginer silvic. La liceu, m-am simțit mult mai atras de matematică decât de celelalte domenii și așa m-am hotărât să merg spre facultatea de profil, de la Timișoara”, povestește profesorul.

Dorința de a sta la catedră, în fața elevilor, se vede în toate alegerile profesionale pe care le-a făcut, de-a lungul timpului.

„Am fost al 17-lea absolvent în cadrul facultății și am avut ocazia, după finalizarea ei, să rămân ca asistent universitar în Timișoara. Nu am făcut-o, pentru că nu asta am considerat a fi menirea mea. Am ales să merg la catedră, să fiu profesor și să nu fiu asistentul nimănui”, ne spune el.

Așa a ajuns în Șimleul Silvaniei, unde a predat matematica până în anul 1975, când, printr-un concurs, a venit la liceul Domnul Tudor din Severin, liceu la care a rămas până în prezent.

A publicat două cărți
Dorința sa de a scrie s-a manifestat încă din școala generală.

„Având ca profesoare de limba română pe Doina Calomfirescu și Ioana Cucu, mi-a fost implementată dragostea pentru literatură. În plus, copil fiind, eram mai sensibil și îmi plăcea foarte mult să ascult versuri, să citesc și să le înțeleg. Până la urmă, am început să le și scriu”, își amintește Eugen Fritea.

În clasa a 7-a a trimis la ziarul Scânteia o poezie-basm, care a fost atât de apreciată, încât cei de acolo i-au trimis în jur de 100 de plicuri timbrate gata, numai ca să continue colaborarea.

Prima sa carte a apărut în anul 2004 sub numele de „Mi-e dor!”. A urmat volumul „Lume, lume, soro lume”, lansat în luna mai, anul acesta.

„Prima carte se află sub pecetea mamei mele, iar a doua sub cea a tatălui. Părinții mei au fost niște oameni extraordinari, care m-au format și m-au ghidat în viață”, ne spune profesorul.

În ceea ce privește activitatea didactică, Eugen Fritea îmbină prietenia cu severitatea.

„Întotdeauna m-am simțit apropiat de elevii mei, atât la clasă cât și în afara ei. Cu toatea astea, la clasă am căutat să fiu sever, pentru a-i mobiliza și a-i forma. Nu am trecut niciodată, însă, granița bunului simț. În afara clasei, tot timpul am organizat ieșiri în aer liber, excursii pentru elevii mei, pentru a le arăta frumusețile naturii”, explică el.

Toți elevii îl cunosc drept profesorul care umblă pe bicicletă și e mândru de asta. „Văd viața printre coarnele bicicletei”, afirmă el.