Turnu Severin: 8 restauratori muncesc cu migală pentru a da viață cioburilor
0
O mână de oameni, specialişti în restarurare şi conservare, muncesc zi de zi, cu migală şi mult devotament, pentru a da viaţă cioburilor scoase din măruntaiele pământului de arheologi. Fără ei, un muzeu nu poate exista.
La subsolul Muzeului Regiunii Porţile de Fier, departe de tumultul vizitatorilor, în două cămăruţe de cel mult patru metri pătraţi, o mână de oameni dau viaţă tuturor resturilor descoperite şi aduse aici de către arheologi în urma săpăturilor din sit-uri. Şi nu este deloc uşor, având în vedere faptul că, de multe ori, nu se cunoaşte nici forma şi nici mărimea obiectului.
Joc de puzzle
Laboratorul de restaurare şi conservare, a fost înfiinţat în 1981 şi a venit ca urmare a nevoii instituţiei de a restaura şi conserva rezultatul săpăturilor arheologice. „În urma săpăturilor arheologie, era nevoie de înfiinţarea acestui laborator. Aici lucrează 8 specialişti în restaurare, profilaţi şi ei pe cele trei categorii de materiale, respectiv ceramică, metal şi textile”, declară şeful laboratorului de restaurare, Manuela Pătruţescu. De multe ori, după cum susţine Manuela, este nevoie chiar de un an de zile pentru a da contur unui obiect. „Cel mai mult am lucrat la o amforă. Ne-a trebuit în jur de un an de zile până am ajuns să-i dăm forma finală. Este foarte greu atunci când cioburuile sunt foarte mici, iar despre un anumit vas nu avem date despre cum arată şi ce mărime are”, mai susţine Manuela.
Muncă de culise
Un rol deosebit de important în munca de restaurare, îl are desenatorul. Acesta are rolul de a „citi” cioburile, de a „se întoarce în trecut”, astfel încât să poată da forma finală a obiectului respectiv pe o coală de hârtie. „În acest laborator este munca de culise. Spectacolul are loc în secţiiile muzeului. Munca este foarte migăloasă. Este foarte greu de asamblat ciob cu ciob, astfel încât să reconstitui obiectul aşa cum era el în realitate în urmă cu sute sau mii de ani. Mai mult, nu toate obiectele ce ies din mâna noastră sunt şi expuse. Foarte multe ajung direct în depozit”, susţine restauratorul care se ocupă şi cu desenatul obiectelor, Eugen Gabi Văcuţă. Acesta mai spune că o expoziţie prezentată în cadrul muzeului, are în spate un volum enorm de muncă depus de restauratori.
Nu trebuie uitată însă nici munca de conservare. Toate cioburile sau obiectele din metal au textile, sunt bine curăţate cu soluţii speciale, mai puţin agresive, pentru a putea fi restaurate. „Dacă nu suntem atenţi cu restaurarea şi conservarea, aceste obiecte nu pot supravieţui trecerii timpului. Ele trebuie să fie cunoscute şi de generaţiile viitoare”, declară Manuela Pătruţescu.
Comerţ cu replici
Munca echipei de restauratori nu se opreşte doar la cioburile care trebuie ca într-o bună zi să devină obiecte numai bune de expus. Pe lângă restaurare şi conservare, cei opt specialişti realizează replici după piese reprezentative, care apoi sunt vândute în secţiile muzeului. „Facem replici după piese reprezentative, după care sunt scose la vânzare în standul muzeului. Lucrăm vase de lut, statuete de bronz şi multe alte obiecte de ipsos. Aşa reuşim să mai întregim şi veniturile instituţiei. Oricum, turiştii sunt foarte interesaţi să achiziţioneze astfel de obiecte pentru a avea o amintire de pe aceste meleaguri”, mai susţine Eugen Văcuţă.
Se încarcă comentariile...
