Turnu Severin/Relu Pârjol și-a petrecut viața pe scena teatrului

Relu Pârjol este un talent autentic în peisajul artistic severinean. Ajutat de o  înclinație nativă pentru teatru, și-a petrecut aproape toată viața pe scenă, încântând publicul cu stilul său spontan, exuberant și plin de culoare.

A început activitatea teatrală în anul 1956, pe vremea când era elev al liceului Traian din Severin, însă pasiunea și talentul său au ieșit la suprafață mult mai devreme.

„De mic jucam teatru în curtea casei. La 5 ani recitam din versurile lui Ion Pribeagu, omul care îi făcea textele marelui Constantin Tănase”, rememorează actorul.

În 1958 joacă în primele piese. „Nota 0 la purtare” și „În căutarea extraordinarului”, sunt punctele de lansare pe scena severineană.

„Am jucat în peste 50 de piese de teatru, însă cea care m-a consacrat a fost Vicleniile lui Scarpin, de Mollierre, unde am avut rolul principal. M-m îndrăgostit de scândura scenei și am jucat până în 1989”, ne spune Relu Pârjol, care nu s-a limitat la activitatea de actor.

A regizat și organizat spectacole, a scris texte și s-a folosit mereu de talentul nativ pentru a-și încânta publicul. Timp de zece ani, a condus Clubul Central Porțile de Fier, care a primit meritul cultural clasa I pentru activitatea culturală desfășurată.

A dat spectacole și pe vase de croazieră

Munca lui Relu Pârjol a depășit granițele scenei. A dat spectacole și pe litoral, unde l-a cunoscut pe Jean Constantin, dar și pe vasele de croazieră.

„Directorul Casei de Creație Craiova, Titi Baban, a venit în Severin și a selecționat câțiva artiști pentru spectacole pe litoral, destinate turiștilor străini. Printre cei selecționați m-am aflat și eu”, povestește artistul.

„Tinerețea mi-am trăit-o în teatru. În turnee în țară și străinătate, în spectacole, festivaluri sau concursuri. Am fost și voi rămâne mereu un artist îndrăgostit de teatru și muzică. Am iubit teatrul așa cum mi-am iubit proprii părinți”, mai spune Relu Pârjol, care, de-a lungul timpului, a jucat în piese de referință precum „O noapte furtunoasă”, „Tezaurul lui Justinian”, „Siciliana”, „Se caută un mincinos” sau „Topaz”.

Artistul a reușit să intre pe scena teatrului din Severin înarmat doar cu înzestrările venite de la natură. Cu toatea astea, a „prins” meseria de la nume mari ale culturii locale.

„Am învățat meserie de la Emil Balaban, Dan Pleniceanu și Iulian Andreescu, cărora vreau să le mulțumesc. În rest, copil fiind, furam gesturile marelui Birlic și urmăream toate piesele de Caragiale”, dezvăluie actorul.