Turnu Severin: Daniela Zaharia scrie versuri cu gândul la vioară

Are un suflet sensibil şi avid să le dăruiască celor din jur lucruri frumoase. Clipele cele mai plăcute le împarte între versuri şi acorduri de vioară.

Profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Tehnic Domnul Tudor, din Drobeta Turnu Severin, a fost crescută într-o familie unde lectura şi muzica erau la loc de cinste. Mama era cea care îi citea, ori de câte ori avea timp, poezii şi romane. Şi-a dorit mereu să lucreze cu liceenii şi să îi formeze, considerând că, dacă vor avea un mentor, vor putea face deosebirea între bine şi rău. A reușit, grație comunicării cu elevii săi, să îi determine să aleagă adevăratele valori morale, și să nu se lase pradă tentațiilor din acest secol al vitezei.

Talentul scriitoricesc al Danielei s-a concretizat în publicarea, în ianuarie 2009, a primului său volum de autor, intitulat „Zecime din albastru“, lansare care s-a dorit o mărturie a împlinirii celor zece ani de căsătorie. Volumul a fost premiat la Festivalul de poezie „Nichita Stănescu“, din martie 2011.

Cei mai frumoşi ani
Adolesenţa a format-o ca om: „Anii de liceu de la Elena Cuza, din Craiova, au fost cea mai importantă perioadă. Atunci am descoperit literatura ca artă, dar şi ca filozofie de viaţă, reușind să înțeleg ce înseamnă acel modus vivendi al latinilor.“ Consideră că binele, adevărul şi frumosul nu sunt doar categorii estetice, ci şi un mod de a trăi.

Cursurile pe care le-a urmat la Facultatea de Litere şi Istorie, din cadrul Universităţii din Craiova, au făcut-o să înţeleagă ce înseamnă un paradis sub formă de bibliotecă. A reușit să adune în cei patru ani de facultate zeci de caiete în care a notat informații despre operele studiate, pe care le păstrează cu sfințenie și astăzi.

Pentru ea, în acea perioadă s-au intersectat cele două axe ale vieții: cunoașterea și iubirea. Bărbatul care avea să îi devină soț a cucerit-o la modul absolut și, ori de câte ori povestește despre întâlnirea lor, în ochi îi apare o scânteie. După căsătoria din noiembrie 1998, a părăsit oraşul natal şi s-a stabilit în Severin.

Familia a fost întotdeauna pe primul loc, împlinirea totală venind odată cu naşterea fetiţei sale. Daria a venit pe lume în februarie 2006 şi a completat perfect viaţa sa. „Este un copil inteligent, sensibil și foarte drăgăstos cu toată lumea, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Ar vrea încă de pe acum să învețe să citească. Probabil că a moștenit simțul artistic de la mine. Va moșteni, cu siguranță, și pasiunea pentru informatică a tatălui său“, povesteşte Daniela.

A doua sa mare pasiune este vioara. A urmat, în particular, timp de cinci ani, cursuri de vioară la Şcoala Populară de Artă din Craiova. Deşi timpul nu îi permite, dorinţa de a continua studiul acestui instrument nu a dispărut.

Întrebări şi răspunsuri

De ce volumul de debut este „albastru“ ?
Fiindcă pentru mine această culoare exprimă sentimentul iubirii şi arta, în general. De fapt, nu e chiar o culoare, ci mai degrabă un timp. Aerul pe care îl respirăm, spaţiul pe care îl traversăm sunt albastre.

Ce planuri de viitor ai ?
După lansarea volumului de versuri şi schiţe „Zecime din albastru“, în ianuarie 2009, intenţionez ca, anul acesta, în iunie, să apară al doilea volum de poezie şi proză, „Fluturele albastru“, inspirat de fiica mea, Daria. Aş vrea să public, în curând, şi un volum dedicat femeii, care se va numi „Femeia din litere“.

Ce îți place ?

„Îmi plac oamenii sinceri, oneşti, care au iniţiativă. Apreciez  persoanele erudite care sunt integre şi autodidacte. Participarea la manifestări artistice din cadrul cenaclului Orfeu îmi bucură sufletul.”

Ce nu îți  place?

„Cei mai de temut duşmani ai omului sunt egoismul, indiferenţa, răutatea. Poate că ultimele două decurg din primul, dar toate aparţin câmpului semantic al urâtului.“