Turnu Severin: Ştefan Tîrîşescu munceşte pământul de jumătate de secol

Marea lui pasiune a fost şi va rămâne munca ogorului. A urmat Facultatea de Agronomie din dorinţa de a îmbunătăţi condiţiile de muncă ale ţăranilor

De mic copil a fost pasionat de agricultură şi de munca alături de oamenii de la sate. „Eu sunt un ţăran şi mă recunosc ca atare, muncesc de la vârsta de 12 ani cu ţăranii şi pot spune că am ajuns să le cunosc psihologia. Este categoria socială care m-a impresionat cel mai mult prin gandirea lor exactă, profundă, ireală, sinceră, chiar dacă nu au studii superioare. Din păcate sunt şi vor fi cea mai horopsită categorie, care se degradează pe zi ce trece...”, spune cu părere de rău specialistul.

3 ani de Bursă Republicană

Acest lucru şi condiţiile de muncă grele cu care se confruntau bătrânii, l-au determinat să urmeze o facultate în domeniu.

„ Mi-am dat seama că aceşti oameni au nevoie de specialişti, de oameni cu carte şi de un ajutor tehnic îmbunătăţit. Chestia asta m-a determinat să dau la Agronomie şi să învăţ. Fatul că am terminat cu media 9.85, era un lucru destul de greu la vremea aceea şi am avut Bursă Republicană trei ani la rând, ţinând cont de faptul că se dădea una la 500 de studenţi. Consider că aia a fost cea mai frumoasă perioadă din România ”, mai spune acesta.

I-a promis tatălui său că după terminarea facultăţii va reveni în satul natal, lucru pe care l-a şi făcut.

În copilărie îşi ajuta bunica la câmp

După terminarea studiilor a activat pe funcţii de inginer şi de director, ambele în domeniul agriculturii. Stefan îşi aminteşte cu drag perioada copilăriei când muncea la câmp alături de bunica sa.

„Făceam câte 50 de norme în vacanţa de vară la CAP, de cele mai multe ori mergeam cu bunica mea, îl mai luam şi pe frate-miu câteodată, el era mai mic cu 5 ani. Bunica mea fiind în vârstă, nu putea face faţă la normele impuse, eu o ajutam. Făceam din doi, unul bun. Eram şi remunerat cîteodată. Era o plăcere nemaipomenită, parcelele erau la aproximativ 7-8 kilometri de sat şi mergeam cu carul sau cu căruţa, dormeam şi câte trei nopţi acolo, pentru a câştiga timp”, povesteşte amuzat directorul.

Una din mâhnirile acestuia este faptul că tinerii din ziua de azi nu sunt atraşi de muncă, mai ales de cea în agricultură.

„Spre deosebire de tinerii din ziua de azi, generaţia mea şi cele de dinaintea mea care s-au născut la tară, munceau. De la mersul cu animalele pe câmp până la a executa lucrări pe câmp, prăşit, cosit, secerat. Recoltam fructe, recoltam cereale, cea mai grea lucrare pe care am practicat-o timp de vreo patru ani, a fost seceratul, iar înainte nu existau maşini mecanizate, trebuia să secerăm şi să batozăm manual”.

În prezent este director la Oficiul de Studii Pedologice şi Agrichimice, iar până la sfârşitul anului speră să ridice instituţia  în topul primelor cinci din ţară din punct de vedere al rezultatelor obţinute.