Sofia Horescu se antrenează de la patru ani pentru a ajunge o mare gimnastă

Se antrenează şase-şapte ore pe zi pentru a-şi îndeplini visul de a reprezenta ţara la concursuri internaţionale  

Sofia este un copil care debordează de energie în tot ceea ce face.

Părinţii ei şi-au dat seama de acest lucru pe când fetiţa lor avea doar patru anişori, iar privitul mereu la televizor în special la programele care difuzau emisiuni de gimnastică şi felul în care încerca să le imite pe gimnaste a fost punctul culminant, care i-a determinat să-şi trimită fata la şcoala de gimnastică de la Deva.

Pentru ei ruptura a fost destul de grea, însă nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Sofia care după ce a dat examenul şi a fost acceptată de a urma cursurile acestei şcolii, s-a integrat nespus de bine în noul şi durul ei mod de viaţă.

”M-am acomodat foarte repede şi asta pentru că am ştiut de pe atunci ce vreau să fac. Nu mi-a fost greu să mă despart de părinţii mei. Acum colegele mele sunt ca şi familia mea, cu ele împart şi bune şi rele. Ne sprijinim şi ne susţinem reciproc şi asta pentru că nu avem pe nimeni lângă noi, ne avem doar noi pe noi” ne-a spus Sofia.

 Deşi copil fiind nu i-a fost greu să se adapteze noului stil de viaţa, şi asta pentru că-şi doreşte foarte mult să ajungă una din cele mai renumite gimnaste.

Cu toate că recunoaşte că nu este deloc uşor să ajungă acolo unde şi-a propus, ea nu renunţă deloc la acest vis şi munceşte în fiecare zi câte şase, şapte ore pe zi pentru a-şi îndeplini visul.

Nici măcar bătăturile din palme sau urmele lăsate de sforile din sală pe care se antrenează zilnic nu au convins-o să renunţe.

Pe când alţi copii de vârsta ei simt protecţia şi alintarea părinţilor atunci când se lovesc sau dau de greutăţi nu acelaşi lucru îl putem spune despre Sofia care de la patru ani a început să se trezească în fiecare dimineaţă de la ora şase, a învăţat că trebuia să-şi spele singură hăinuţele şi să aibe grijă de ea.

”Îmi aduc aminte când a trebuit să-mi spăl pentru prima dată şosetele, că eram prea mică de înălţime şi abia ajungeam cu mâna la robinet, dar nu mă dădeam bătută până nu reuşeam să mi le spăl cum ştiam eu mai bine” ne mărturiseşte Sofia.

Zilnic programul tinerei începe la ora şase cu antrenamente şi se termină seara tot cu antrenamente, iar în pauza dintre cele două antrenamente frecventează cursurile de la şcoală.

Până în prezent a participat la câteva concursuri care au avut loc în ţară, la Buzău, dar şi în afara ţării în Austria, unde alături de colegele ei de echipă au obţinut un premiu special. Momentan nu a obţinut decât experienţă.

Cel mai mult îi place să se antreneze la sol şi la bârne, iar modelul său pe care îşi doreşte să-l urmeze este gimnasta Sandra Izbaşa.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Ce-ţi doreşti pe viitor?
Pe viitor îmi doresc să reuşesc să intru în lotul naţional de gimnaste, şi să obţin multe medalii. Sper să reuşesc, pentru că în acelaşi timp sunt conştientă că prin rezultatele mele voi aduce multumirii în sufletul părinţilor mei, şi astfel îi voi răsplăti pentru tot efortul şi sacrifiiciile pe care le-au făcut pentru mine.

Ce recomanzi celor care vor o carieră în gimnastică?
Foarte multă muncă. În primul rând trebuie să-ţi doreşti să faci lucrul acesta mai mult ca orice pe lumea asta. Apoi să fi dispus să faci sacrifii, fără de care nu vei reuşi în viaţă şi bineînţeles mult optimism.

Ce-i place?
Îmi plac oameni sinceri şi cu suflet bun. Am o mare admiraţie pentru oameni puternici, pentru cei care reuşesc să răzbească atunci când se află în momente de cumpănă. Şi-mi plac oamenii care ştiu ce vor de la viaţă.

Ce nu-i place?
Nu-mi plac oamenii răutăcioşi şi invidioşi. Detest minciuna, nu support să fiu minţită şi mai ales trădată.