Remus Moraru, diriginte cu epoleţi pentru elevii din Turnu Severin

A fost crescut şi educat în spiritul legii, corectitudinii, respectului şi disciplinei. Fiu de militar, Remus Moraru a ştiut întotdeauna că doar prin forţele proprii poţi ajunge unde şi ceea ce-ţi doreşti.

A primit sfaturile părinţilor cu multă deschidere şi le-a cântărit. A ales, în final, exact ceea ce şi-a dorit. „Am avut şi am niste părinţi care mi-au oferit aproape orice, după posibilităţile lor.

În schimb, educaţia pe care am primit-o a fost una foarte bună. Nu pot să zic că am fost crescut chiar în spiritul militar, dar am avut nişte reguli foarte bine stabilite în casă şi cred că orice copil din generaţia mea, cu părinţi militari, au fost creşcuti la fel”, ne spune ofiţerul ajuns acum în Jandarmeria Mehedinţi.

A fost atras dintotdeauna de animale, astfel că pentru mult timp visul său legat de carieră oscila mereu între a deveni medic veterinar şi poliţist.

A urmat chiar şi un liceu de profil, respectiv Grupul Şcolar Agricol din Halânga, secţia veterinară, însă armata l-a făcut să renunţe la aceste idei şi să aleagă cariera militară.

”Văzând când de ataşat eram de animale, dorinţa tatălui meu a fost să mă fac medic veterinar. Era o meserie frumoasă, de viitor, foarte bine plătită şi foarte bine văzută până în revoluţie încoace.

În armată însă, pe care am făcut-o la jandarmi, în Craiova, mi-am dorit să devin militar”, ne spune ofiţerul.

„Am participat la peste 600 de infracţiuni constatate”
În 1994, a intrat în Jandarmerie, cu gradul de sergent major, fiind selecţionat încă de pe vremea când era militar în termen. A primit repartiţia în Vâlcea, după care a cerut transferul la Mehedinţi.

A făcut Facultatea de Drept la Tg. Jiu, iar mai târziu un master în Ştiinţe Penale. Din 2001 este ofiţer în cadrul Jandarmeriei Mehedinţi, iar din 2005 conduce compartimentul de  prevenire şi combaterea criminalităţii.

„Pot să spun că am participat la peste 600 de infracţiuni constatate. Din 2007- 2008, ne situăm pe primele locuri în ţară la constatarea faptelor de natură penală, secretul rezultatelor noastre fiind munca în echipă”, mărturiseşte Remus Moraru.

Împreună cu colegii de la Poliţie, participă la nenumărate proiecte cu liccele din judeţ, bazate pe prevenire. „Spre surprinderea noastră, elevii sunt foarte bine informaţi cu privire la riscurile consumului de substanţe interzise. În schimb, mi se par foarte ascunşi şi rezervaţi.

Noi încercăm să-i conştientizăm să ţină legătura cu noi, să-şi dea seama în permanenţă că e foarte rău inclusiv dacă ascund că au colegi consumatori sau care s-ar afla într-o reţea de distribuitori.

Uitându-mă la feţele lor, evită să vorbească. Şi am impresia că ştiu mai multe decât spun”, conchide ofiţerul. 

Profil
Născut: 24 octombrie 1972, Buziaş- judeţul Timiş
Studii:  Facultatea de Drept- Tg. Jiu; Master în Ştiinţe Penale la Acad. de Poliţie „A.I. Cuza” Bucureşti
Experienţă: 17 ani de armată
Familie: căsătorit, un copil

Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveţi din misiuni?
„Cele mai multe amintiri sunt legate de furturile de material lemnos. Una din ele este de-acum vreo doi ani, din Parcul Naţional Domogled, în rezervaţia dinspre Baia de Aramă, unde un grup foarte bine organizat fura arbori de cireş şi nuc.

Au abandonat maşini, tractoare, tot ce au avut şi au fugit. I-am prins în final, pentru că îşi abandonaseră inclusiv documentele. A fost o captură destul de mare, având în vedere că preţul unui metru cub de cireş este de 1.500 de  euro, plus că era vorba de o rezervaţie naturală”.

Ce v-a atras la colegii din „afară”?
“În perioada 2005-2007, am urmat nişte cursuri de formare profesională la Şcoala de aplicaţie pentru ofiţeri “M. Viteazul”, pe linie de poliţie judiciară, cu mai multe structuri, inclusiv cu jandarmeria franceză, cu carabinierii italieni, cu garda spaniolă şi cu poliţia din Marea Britanie.

Au fost benefice, pentru că am văzut modul lor de lucru şi am reuşit ca o parte să le implementăm şi la noi. Sunt foarte buni profesionişti. Dacă pornesc pe un domeniu de activitate, asta fac până la pensie.

În plus, în permanenţă se şcolesc şi fac schimburi de experienţă cu structurile similare din toate ţările”. 

Ce-i  place?
„Sinceritatea, corectitudinea şi respectul. Dintotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu oamenii care dau din ei tot ce au mai bun şi care nu încearcă să fie altfel decât sunt. Timpul liber prefer să-l petrec cu familia”.

Ce nu-i place?
„Nu mi-au plăcut niciodată puturoşii, mincinoşii şi făţarnicii. Nu-mi plac oamenii falşi şi cred că dacă încerci să fii ceea ce eşti e mai bine decât să încerci să fii ceea ce nu poţi să fii”.