Raveca Bogdan predă în aceeași școală, de 34 de ani

Carieră impresinantă a profesoarei de la „domnul Tudor” a început cu peripeții și obstacole. A știut însă să treacă peste ele și și-a respectat mereu elevii și meseria.

Povestea de carieră în învățământ a Ravecăi Bogdan este una ușor ieșită din comun, având în vedere că a început să predea istoria fără să fi studiat această materie în perioada facultății. Își dorea să ajungă dascăl încă din școala genrală, însă nu s-a gândit că va preda istoria.

A fost admisă la facultatea de sociologie, însă a avut neșansa ca aceasta să fie desființată de regimul comunist, chiar înainte să își susțină examenul de licență.

„Chiar înainte de licență am fost anunțați că absolvenții din acel an vor fi repartizați în învățământ. Se întâmpla în anul 1977, când sociologii nu mai erau acceptați de sistem, întrucât scoteau la iveală realitatea. Astfel, conducerea PCR a hotărât desființarea facultății de sociologie, iar noi am fost trimiși direct în învățământ, fără să avem măcar o oră de pedagogie la activ”

A susținut un curs intensiv de pedagogie, de două săptămâni, iar apoi a ajuns direct la catedră.

„Eu am fost repartizată pe catedra de istorie, fără ca eu să fi făcut vreo oră din această disciplină. Mi-a fost foarte greu și a trebuit să mă descurc. Nu existau manuale, așa că mergeam zilnic cu programa școlară la biblioteca municipală și îmi pregăteam lecția pentru a doua zi. Am fost mereu un autodidact, a trebuit să învăț singură istoria, atât cea a românilor, cât și cea universală”, rememorează profesoara.

La aceeași școală, timp de 34 de ani
Și-a dat definitivatul și gradul II în economie politică, pentru că, învățând singură, încă nu se simțea stăpână pe domeniul istoriei.

După 14 ani la catedra de istorie, timp în care a învățat pe cont propriu, cot la cot cu elevii săi, s-a axat doar pe acest domeniu, susținând examenul de gradul I, la istorie.

Învățată cu autoperfecționarea, Raveca Bogdan a devenit, în anul 2001, masterand în politici publice.

„Odată ajunsă la catedră, am învățat asiduu, am muncit zilnic, din dorința de a nu arăta copiilor că eu nu sunt de specialitate. Am vrut ca ei să nu simtă vreo clipă că nu sunt stăpână pe domeniul pe care îl predau. Dorința de a fi un dascăl bun, respectat, m-a determinat să muncesc zi de zi cu seriozitate. Așa am ajuns să îmi însușesc foarte bine această materie”, ne spune raveca Bogdan.

Din 1977, de când a fost repartizată la Colegiul Tehnic Domnul Tudor, profesoara a rămas în această unitate, care i-a devenit o a doua casă.

„M-a ajutat să merg înainte și faptul că, făcând o comparație cu ceilalți colegi în cadrul cercurilor pedagogice, reușisem să îi ajung din urmă și chiar să depășesc performanțele celor care terminaseră o facultate de istorie. Dacă nu mi-ar fi plăcut meseria de dascăl, aș fi renunțat. Imediat după Revoluție, am avut posibilitatea să mă încadrez ca sociolog, însă am continuat la catedră și nu regret nimic”, ne spune ea.