Turnu Severin: Constanța Nicolicescu restaurează piese textile foarte vechi
0
Crescută pe frumoasele meleaguri ale Bălăciței, Constanța a dorit de mică să deprindă meșteșugul recondiționării materialelor textile.
Pentru ea, acul și cu ața erau nelipsite din viața de zi cu zi. Orice obiect textil descoperit prin casă ca fiind deteriorat sau rupt, Constanța se încăpățâna să-l readucă la starea inițială. Cât era ziua de mare, mâinile îi erau mereu ocupate cu spălatul și cusutul lucrurilor ce erau catalogate de restul familiei drept numai bune de aruncat.
„De multe ori, mama chiar mă certa că îmi stric ochii. Asta mai mult în timpul nopţilor de iarnă, când, la lumina lămpii cu gaz, mă încăpăţânam să cârpesc unele lucruri în aşa fel încât nici să nu se cunoască întervenţia mea. Această pasiune m-a urmărit toată viaţa şi chiar şi acum, mă aplec cu drag asupra oricărui lucru ce are nevoie de recondiţionare”, susţine Constanţa.
Carieră cu acul şi aţa
După absolvirea Liceului Teoretic de la Vânju Mare, Constanţa Nicolicescu a urmat cursurile Şcolii Postliceale de Restauratori de la Bucureşti. Timp de un an de zile, a lucrat la catedră ca suplinitor, însă din 1976 s-a angajat ca restaurator la Muzeul Regiuniilor Porţile de Fier. Acolo este şi astăzi, după 34 de ani de muncă.
„De mică mi-am dorit să ajung la oraş. Şi asta nu pentru că nu-mi plăcea la ţară. Viaţa şi copilăria petrecută în mediul rural este cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om. Totuşi, am dorit să ajung la oraş, iar aici am căutat pe cât posibil să imi urmez visul şi să fac totul aşa cum trebuie. Doar muncind am reuşit să am un loc de muncă şi să mă bucur de respectul celor din jur”, mai susţine Constanţa.
Cele opt ore petrecute zilnic la muncă, femeia lucrează doar cu aţa şi acul. Din mâinile ei, ajung în expoziţiile muzeului obiecte textile foarte vechi, restaurate şi aproape noi. „Acum lucrez la restaurarea unei broderii unice prin motivele lucrării, provenită dintr-o locuinţă de pe fosta insulă Ada-Kaleh. Este vorba de o boccea din mătase vegetală ce se dădea ca dar naşilor la o nuntă, însă acesta este unică prin faptul că prezintă într-un colţ, un motiv colorat, şi el tot din mătase vegetală. Restaurarea se face cu borangic pentru a putea readuce piesa la forma şi culoarea iniţială”, povesteşte Constanţa Nicolicescu.
Cea mai îndrăgită piesă şi totodată cea mai frunmoasă pe care femeia a restaurat-o în cadrul muzeului, este un covor oltenesc. „Acest covor este acum expus în cadrul expoziţiei cu vânzare din secţia Etnografie. Îmi place enorm de mult, iar la restaurarea lui am lucrat mai bine de un an de zile”, susţine Constanţa. Cu toate că munceşte zilnic cu acul, Constanţa nu renunţă la această îndeletnicire nici acasă. Numai că, de data aceasta, nu restaurează, ci crează. „Mulţi mă întreabă dacă mai am răbdare să muncesc acasă şi chiaer se miră. Pur şi simplu îmi place la nebunie cea ce fac, numai că acasă lucrez macrameu sau goblen. Îmi place să descopăr chiar şi modele noi şi de aceea lucrez mai tot timpul”, mai susţine Constanţa.
Se încarcă comentariile...
