Turnu Severin: Virgil Melente, îndrăgostit de horticultură

A prins drag de pomicultură pe când era în şcoala gimnazială. Meseria de horticultor nu i-a dat prea mari satisfacţii, însă Virgil Melente şi-a dorit să ducă mai departe tradiţia din zonă. De şase ani, administrează o fermă de 50 de hectare.

A crescut într-o familie de oameni muncitori, de la ţară. Viaţa pe care a trăit-o în Cotoroia nu o va uita nicicând. A avut parte atât de bune, cât şi de rele. Dar cum cele rele au fost deja uitate, Virgil Melente ne voprbeşte mai mereu de amintirile plăcute. „Aici mi-am petrecut cei mai frumoşi ani ai copilăriei. În gimnaziu, veneam în practică aici, pe plantaţie, la cules de prune sau mere. Pentru noi, copiii, la vremea aia, era frumos, era ceva magnific. Am prins drag de pomicultură şi am zis să încerc să duc şi eu mai departe tradiţia care e în această zonă”, îşi începe
povestea vieţii bărbatul.

Din ambiţie copilărească, s-a făcut şi tractorist
După terminarea celor opt clase de gimnaziu, fiecare părinte din sat îşi îndrepta, la acea vreme, copilul spre o  şcoală profesională sau fiecare copil ajungea „unde îl ducea soarta”, după cum ne spune subiectul nostru. Pentru Virgil Melente, a fost altfel. Pentru el, nu a decis însă nimeni. Pentru că prinsese drag de plantaţiile din zonă, bărbatul s-a hotărât să plece departe de sat, pentru a urma cursuri de specialitate. „Am plecat la Liceul Agricol de la Halânga, pentru că mi-am dorit să fac horticultură. După liceu, am plecat în armată. Iar după ce am terminat armata, m-am întors aici, pentru că era perioada lui `91-`92 şi credeam că totul e miere”, continuă Virgil Melente. Contrar voinţei părinţilor, s-a făcut şi tractorist. „Mi-a fost drag de tractor de prima dată. Contra voinţei părinţilor, tot am reuşit să fac şcoala de tractor. Fără să ştie. Când au aflat, era prea târziu. Ambiţia copilărească m-a facut să fiu tractorist”, mai spune Melente.

Tot horticultura îl atrage
După o perioadă, lucrurile au început să nu mai meargă atât de bine în domeniul pe care şi-l alesese, astfel că bărbatul s-a reorientat. „Am lucrat o perioadă pe tractor. Pe urmă, când fostele IAS-uri s-au desfiinţat, nu a mai mers. Am rămas paznici şi priveam cu jale la ceea ce se distrugea. Se fura pe capete, se vindea. N-am mai rezistat şi mi-am dat demisia. Am muncit un an pe la săpat de şanţuri, pe unde am putut, ca zilier prin alte locuri, după care am venit şi am rămas aici, ca horticultor”, mai spune Virgil Melente care de 20 de ani lucrează ca horticultor. De şase ani, el administrează, în satul Lumnic, o fermă de 50 de hectare.

Regretaţi ceva? 
Să vă spun drept, regret timpurile care erau înainte de `89. Pe timpurile alea îi mai înjuram pe comunişti că mai lucram sâmbăta şi duminica. Acum lucrăm de bună voie şi degeaba, că nu se vede nimic. Se va alege praful. Asta va fi viitorul. Ati vazut; batrani sunt care nu mai pot sa munceasca, chiar daca vor. Tineretul nu mai are cu ce.

Se mai merită să-ţi faci o fermă în România?
Merită să-ţi faci o fermă, doar dacă lucrezi în familie. Altfel, nu. Prima dată trebuie să aduni utilajele, să lucrezi mecanizat şi să ai o familie, de la patru persoane în sus, pe care să te poţi baza.