Iancu Martin, marinarul care vinde croaziere turiştilor

Orşoveanul îi atrage pe străini nu doar cu experienţele din cei 24 de ani de navigaţie, ci şi cu istoria zonelor vizitate.

S-a născut şi a crescut pe malul Dunării, visând la o carieră de marinar. A avut însă norocul de a avea aproape un liceu cu renume în acest domeniu pe care l-a şi absolvit cu brio în 1987.

De altfel, acesta a fost şi anul când s-a îmbarcat pentru prima dată pe un vapor: pasagerul “Sighişoara”. Acum, Iancu Martin a ajuns în cel de-al 24-lea an de navigaţie, iar ori de câte ori vorbeşte despre carieră, îl năpădesc nenumărate amintiri.

“Se făceau curse regulate, zilnic, de la Orşova la Moldova Veche. De-asta, când sunt cu turiştii în barcă, le povestesc despre această zonă, cum era pe timpuri, cum se îmbarca lumea, cum se făcea controlul de frontieră.

Erai întrebat cine eşti, de unde vii, unde te duci, de ce ai ales să mergi pe apă spre Moldova Nouă şi nu pe uscat.

La intrare în Cazane, de la Eşelniţa, toată lumea se încuia în vapor, aveam soldaţi pe vapor, care patrulau până la ieşire din Cazane.

După aceea, sus, către Moldova Nouă, la pescari, e o porţiune cam la fel de îngustă ca în Cazane, la fel se încuiau şi acolo şi pescuiam la Moldova Veche în port. Asta este o zonă cu multe poveşti frumoase”, mărturiseşte marinarul.

După „Sighişoara”, au urmat şlepuri, împingătoare şi remorchere. A trăit o viaţă plină de experienţe care mai de care mai interesante. „Am 24 de ani de navigaţie pe Dunăre, Rin, din Olanda- Rotterdam, până la Constanţa-Marea Neagră", adaăugă el.  

Cele mai frumoase amintiri sunt de pe Rin
Regretă şi acum vremurile trecute, chiar dacă cele mai grele momente au fost şi rămân cele departe de familie. „Aşa era atunci. Nu prindeai neapărat rădăcini pe un vapor.

Fiind tineri în ale meseriei, cei în vărstă te iniţiau. Şi aşa munceai, şi pe unul, şi pe altul. Greu n-a fost pe niciunul.

Nu e o meserie în care să depui un efort fizic foarte însemnat. Mai rău este cu plecatul, cu despărţirea de familie. Aici te atinge cel mai mult”, ne spune bărbatul stabilit deja în Orşova. 

Cele mai frumoase amintiri le am din anii `90, după revoluţie, chiar 2000, până în 2005, pe Rin. "Când am început să lucrez pe Rin m-am simţit ca şi în `87, când am început prima dată pe Dunăre.

Am văzut multe oraşe frumoase, alte locuri, alte obiceiuri, alţi oameni, altă navigaţie.

Lucrezi cu olandezi pe vapor, este o altă educaţie, o altă concepţie despre meseria pe care o practici, este diferit faţă de ceea ce era pe Dunăre. A fost o experienţă în plus”, ne spune marinarul.

Acum, este unul din cei cinci proprietari de ambarcaţiuni din Orşova, ce le oferă turiştilor, mai ales străini, croaziere pe Dunăre. În schimbul celor 40 lei, fiecare oaspete primeşte, pe lângă excursia propriu-zisă în Clisura Dunării, şi povestea zonei prin care trec.

Fire înţelegătoare şi deschisă, Iancu Martin este dispus să asculte, zilnic, problemele celor care îi solicită o excursie în zonă. „Într-adevăr, să lucrezi cu omul este dificil, pentru că întâlneşti fel şi fel de oameni.

Fiecare îţi pune zeci de întrebări. De-a lungul excursiei, fiecare persoană are curiozitatea sa şi trenuie să le răspunzi la fel de frunos cum eşti întrebat”, conchide orşoveanul.

Întrebat dacă îşi mai doreşte ceva, marinarul ne-a răspuns: „Turişti cât mai mulţi. Bunăstare să fie de la Dumnezeu şi bine pentru toată lumea!”.

Profil
Născut:  31 martie 1969, Moldova Nouă- judeţul Caraş-Severin
Studii: Liceul de Marină din Orşova
Experienţă: de 24 ani, marinar
Familie: căsătorit, are doi copii

Cum vedeţi turismul zilelor noastre?
„Este totuşi o relaxare, o eliberare de stres a omului. Acum, este totuşi mai bine decât în alţi ani. Au fost perioade când am avut turişti mai mulţi decât anul trecut. Probabil şi din cauza a ceea ce se întâmplă în străinătate, în Grecia, de exemplu. În plus, am observat că în ultimul timp multă lume practică turism de circuit. Vine două zile aici, două zile în altă parte. Nu stă prea mult într-un loc”.

Mai merită să fii marinar în ziua de azi?
„Merită să zicem, din punctul de vedere al meseriei, pentru că e o meserie frumoasă. Dar nu mai este navigaţia ce era odată. Bineînteles, firmele mari, companiile de stat s-au redus, nu prea mai sunt contracte. Eu nu mai lucrez de zece ani pe Dunăre. Vara sunt aici, iar iarna, pe vapor, în Olanda. Sunt salariile mult mai bune. Munceşti, într-adevăr, mai mult, dar satisfacţia este pe măsură”.
   
Ce-i place?
„În general, tot ceea ce faci să faci cu drag şi, mai ales, să fii binedispus tot timpul. Admir corectitudinea şi sinceritatea, ultima fiind o calitate pe care nu mulţi o mai au în ziua de azi”.

Ce nu-i place?
„Sunt unii care-s prea măreţi, prea plini de ei şi cam uită de unde au plecat. Asta nu-mi place la ei, măreţia asta, care e prea mare câteodată. Mai mare şi decât persoana”.