Turnu Severin: Gheorghe Mihai a renunţat la sport pentru o carieră în marinărie
0
Este un lup de apă dulce care nu şi-a ascultat tatăl în a face o carieră în sport şi a luat calea marinăriei. Vroia cu orice preţ să-şi depăşească părintele şi a reuşit. Nea` Mihai, cum îi spun colegii, a îmbrăţişat cariera de marinar, fiind comandant de nave fluviale aproape 40 de ani.
A crescut într-o familie obişnuită, în Giurgiu. Copil fiind, îi plăcea Dunărea la nebunie, părinţii săi îmbrăţişând aceeaşi carieră, aceea de navigator. Până să urmeze o şcoală specială de marină, Mihai Gheorghe a făcut sport. Era ales în echipa de tineret a clubului Steaua. “Am jucat fotbal, la Steaua, la Casa Centrală, dar am plecat de-acolo, pentru că nu prea mi-a plăcut. Vroiam să mă fac navigator”, îşi începe povestea vieţii nea` Mihai.
“Vroiam să fiu mai sus decât tata”
A plecat de-acasă pe la 16 ani. A părăsit echipa de fotbal fără niciun regret. Îşi dorea să ajungă navigator şi să-şi depăşeaşcă tatăl. “Asta aveam în plan. Să fiu mai sus decât tata. El a fost comandant în zona Cazanelor. Nu mi-a plăcut să mă fac fotbalist şi am plecat. Tata era supărat că am părăsit fotbalul şi n-am rămas să fac carieră în sport. L-am îmbunat, am dat examen şi am reuşit la şcoală”, ne spune Mihai Gheorghe.
La Institutul de Marină, a fost şef de promoţie şi a fost repartizat la Dr. Tr. Severin. “Am stat necăsătorit mult timp pentru că era viaţa foarte grea, banii erau puţini şi în `55-`56, am găsit o grecoaică, tot din nagivaţie, părinţii ei fiind navigator, cu care m-am căsătorit”, îşi continuă povestea nea` Mihai.
“Mi-a plăcut să cunosc Dunărea”
Indiferent că a fost greu, navigatorul nostru a mers mai departe. A pus pasiune în tot ceea ce a făcut. “Mi-a plăcut să cunosc Dunărea, de la un capăt la altul, să-i învăţ şi pe copii, ceea ce am învăţat eu. Am avut peste 30 de contingente, cu care am trecut mai departe nevătămaţi. E grea această meserie. Cum e pe şosele, aşa e şi pe Dunăre”, ne spune nea` Mihai. Numai că, potrivit marinarului, „acum se navigă mai uşor.
Cu lacurile astea de acumulare, nu mai sunt pericole. În zona Cazanelor, până a fi lacul de acumulare, era pericol. Erau curenţi foarte mari, erau canale speciale, prin care treceai. Erau nişte reguli de la care nu te puteai abate”. La cei 77 de ani ai săi, Mihai Ghoerghe îşi doreşte acum să fie sănătos şi să nu le facă greutăţi copiilor.
Care credeţi că va fi viitorul marinăriei?
Ea a fost dotată. După` 77, au intrat nave noi, moderne, dar eu, când am venit aici, am apucat nave care au făcut războiul. Eu cred că la fluviul nostru, marina n-ar trebui să lipsească.
Ce sfaturi le daţi celor care intră, acum, în marină?
Trebuie să înveţe cât mai multă meserie, să fie corecţi la locul de muncă şi să-şi iubească familia. Ca marinar, eşti mult timp plecat de-acasă. Eu stăteam şi câte o lună plecat.
Se încarcă comentariile...
