Gabriel Crăciunescu, arheologul-mentor al generaţiilor viitoare
0
Arheologia este o meserie pentru cei care se dedică cu trup şi suflet cercetării pe teren
Se spune că de multe ori că meseria te alege, aşa s-a întîmplat şi în cazul lui Gabriel Crăciunescu. El a ajuns să iubească o profesie aleasă întâmplător şi descoperită cu fiecare piatră cercetată pe site-urile arheologice.
„Am ales meseria de arheolog cu totul şi cu totul întâmplător, am descoperit-o în momentul în care am venit la muzeu, nu lucrasem până atunci, nu fusesem pe şantiere arheologice, abia după aceea mi-am dat sema că îmi place foarte mult“, a mărturisit arheologul.
Pasiune pentru istorie şi civilizaţie
De la meserie la pasiune nu a fost decât un pas, aşa că de multe ori arheologul îşi petrecea timpul descoperind civilizaţii de mult uitate, departe de familie.
„Arheologia presupune ataşament, sacrificii, multă muncă pentru că trebuie să mergi foarte mult pe teren. Trebuie să ai înţelegere şi din partea familiei pentru că eşti plecat şi trebuie să te susţină în felul acesta.
Trebuie efort fizic, intelectual, destul de multe laturi ale personalităţii noastre sunt angrenate şi solicitate pentru că deşi frumoasă , această meserie nu este uşoară“, a adăugat Gabriel Crăciunescu.
Arheologul mehedinţean are chiar şi o pagină dedicată pe site-ul informatic Wikipedia, acest lucru deoarece şantierele coordonate de el în special cele de la Orevița Mare sau Rogova au fost puncte de pornire în cercetarea arheologică pentru o noua generație de studenți.
„Cred că mai sunt tinerii interesaţi de arheologie, din păcate, unii ar vrea să ardă etapele, să fie mari specialişti, fără o muncă susţinută, fără să aibă în spatele lor activitatea practică şi de teren, fără acestea nu se poate face arheologie.
Arheologul este om de teren şi nu trebuie să ne gândim imediat la rezultate, trebuie să o faci pentru tine, pentru meserie, restul vine de la sine”, aşa încearcă specialistul să-i înveţe pe tinerii care vor o carieră în acest domeniu.
Gabriel Crăciunescu este un cercetător meticulos, care se poate lăuda cu multe realizări, utima se va concretiza într-o monografie arheologică.
„Am lucrat în peste 40 de şantiere, dar poate că cel mai mult mă mândresc cu ceea ce am făcut pe un şantier arheologic de la Rogova şi urmează să public.
Acolo am săpat o aşezare aparţinând unei culturi din Epoca Bronzului, Cultura Verbicioara. Este o cultură puţin cunoscută în ţară, se găseşte numai în Oltenia. Timp de 11 ani am făcut cercetări la Rogova, sper să le finalizez curând, să public”, a adăugat cercetătorul.
Ce aţi schimba din activitatea dumeavoastră ?
Aş reunţa la multe activităţi din astea care îţi mănâncă timpul, dar nu pot să renunţ la ele pentru că eu sunt prins într-un sistem , lucrez în cadrul muzeului şi sunt foarte multe activităţi care trebuie făcute, cercetarea îşi are rolul ei şi locul.
De multe ori suntem obligaţi să lucrăm şi în perioade mai puţin faste, când mai plouă. N-aş schimba prea multe , pentru că eu zic că am făcut ce trebuia când trebuia.
Unde este arheologia în aceste momente ?
Dacă ar fi după mine, nu numai arheologia , activitatea culturală în general, prea puţină atenţie i se mai acordă. Rezultatul îl vedem pe stradă, în jurul nostru.
Dacă aş avea posibilitatea din Pib-ul acela din care toată lumea cere, aş tăia o felie ceva mai mare pentru cultură pentru că această activitate îi ajută pe oameni să fie mai buni, mai înţelepţi, să fie mai civilizaţi.
Ne întâlnim cu reversul peste tot atât în ţară cât şi în străinătate, la acei români care pleacă şi care ne fac de râs pe acolo unde se duc. Dacă am avea un grad de cultură, de civilizaţie mai mare, în mod sigur nu am ajunge în această situaţie.
Ce nu-i place?
La un moment dat eram tentat să cred că românii au un grad de cultură ceva mai mare, realitatea vine să schimbe lucrurile acestea ,mai mult speram să fie aşa cum am crezut, dar de fapt mi-am imaginat pentru că alta este situaţia.
Ce-i place ?
Îmi place să cred că va mai fi posibil să apară oameni de valoare în etapele următoare pentru că sper că vom ieşi din această „fundătură” în care se află ţara noastră şi vom fi în stare să mai producem talente, valori de rang naţional sau internaţional, numai aşa se poate afirma un popor. Personalităţile creează istoria , nu aşa cum se spune că masele crează istoria . Eu cred că este nevoie să apară personalităţi care să creeze nişte limite şi după care să se dezvolte o ţară.
PROFIL
Născut: 14 februarie 1949, Scăpău, judeţul Mehedinţi
Studii: Facultatea de Istorie, Iaşi, 1971
Familie: căsătorit, 3 copii