Fănel Troe, pompierul care nu ştie ce este frica
0
A cărat pe braţe o bombă de 500 de kilograme, este în prima linie la asanarea de muniţie şi este pompier din pasiune
Chipul şi privirea nu-i trădează nicio emoţie, ai impresia că este de piatră, dar misiunile la care participă ar face pe oricine să tremure din toate încheieturile.
Fănel Troe este şeful echipei de pirotehnişti din cadrul Detaşementului de Pompieri “Drobeta”, el este unul din pompierii care intervin în cele mai periculoase misiuni.
„Mie îmi place activitatea pe care o desfăşurăm, munca noastră creşte adrenalina, iar satisfacţie mare avem în momentul în care muniţia este detonată şi nu există incidente, nu există pierderi de vieţi omeneşti sau bunuri material”, a mărturisit pompierul.
Situaţiile limită sunt o provocare pentru pirotehnişti, dar să porţi o bombă de 500 de kilograme pe braţe, ar spune unii ,că este curaj nebun.
Şi totuşi Fănel Troe a întâlnit această situaţie atunci când un vas sub pavilion românesc a descărcat ciment în Iugoslavia şi când a ridicat ancora, a ridicat o bombă de 500 de kilogrme din apă, bombă de aviaţie.
Vasul a venit cu bomba până în Drobeta Turnu Severin, în portul comercial.
„A fost o situaţie destul de grea şi dificilă pentru că a trebuit să lucrăm din barcă, ancora nu putea fi lăsată, am luat bomba de 500 de kilograme pe braţe cu ajutorul altor pompieri, a fost mare satisfacţia când am detonat-o”, a adăugat Troe.
Nervi de oţel
Orice pirotehnist ar fi tremurat puţin, dar pirotehnişti nu au voie să tremure, atuci când de ei depinde siguranţa celorlalţi.
„Un pirotehnist trebuie să aibă sânge rece, să nu se piardă cu firea şi să nu-i tremure mâinile, iar cel mai important trebuie să se încreadă în oamenii cu care lucrează.
În această meserie nu se vorbeşte, cei doi pirotehnişti care intră în groapa de asanare muniţie trebuie să se înţeleagă din priviri”, a precizat şeful echipei pirotehnice.
Să fii tot timpul sub ameninţarea exploziilor şi să lucrezi cu muniţie rămasă din timpul conflictelor armate, nu este uşor. Presiunea pericolului este cel mai des simţită de familie.
„De foarte multe ori, mi s-a spus să mă las de meseria asta, dar mă atrage şi îmi place.
Eu execut desemenea şi misiuni de salvare persoane, gândul meu dimineaţa este să am intervenţii care să se termine cu bine, merg în misiune cu oamenii mei fără nicio frică, ei pot îndeplini orice misiune”, a spus Fănel Troe.
Pirotehnistul a lucrat 14 ani în unităţi ale Ministerului Apărării unde a învăţat această meserie de la colegi, s-a specializat la Inspectoratul General pentru Situaţii Urgenţă şi acum este în prima linie la misiunile de ridicare a muniţiei nexplodate.
De ce v-aţi întors în Mehedinţi ?
Am terminat şcoala militară în anul 1986, am făcut şcoala la Ministrul Apărării, promoţia 1986, am lucrat în unităţi ale Ministerului Apărării, iar în anul 2000 mi s-a oferit posibilitatea să mă mut aproape de casă, fiind şef de promoţie a trebuit să aleg.
La Mehedinţi era un singur loc, aşa că am ales să vin acasă şi m-am mutat la Protecţia Civilă şi am ajuns şef la formaţiunea de protecţie civilă. Nu-mi pare rău de alegerea făcută.
C um arată societatea românească privită de dumneavoastră?
Nu trebuie să judecăm pe nimeni, când merg la o persoană care s-a sinucis, mulţi vorbesc de rău despre el, dar nu trebuie să spună aşa pentru că nimeni nu ştie ce a fost în sufletul lui, numai bunul Dumnezeu ştie.
Dacă aşa avea o putere, aş face tot posibilul să schimb societatea în bine, să văd oamenii zâmbind pe stradă, să văd tinerii că merg ţinându-se de mână, să simţi fericirea în privirile trecătorilor.
CE-I PLACE ?
Îmi place colegialitatea, oamenii sociabili, îmi place comania oamenilor, îmi plac maşinile şi tot ceea ce este frumos. Atunci când merg pe stradă îmi place să văd oamenii zâmbind, să nu mai simit tensiunea şi apăsarea care parcă este în sufletul fiecărui trecător.
CE NU-I PLACE?
Nu îmi place ipocrizia, falsitatea, trădarea, oamenii parşivi care una vrobesc şi alta fac. În societatea românească ar fi multe de schimbat, sunt militar şi nu pot să spun prea multe. Datorită greutăţilor prin care trece societatea românească, parcă văd şi un fel de răutate şi oamenii parcă sunt mai răi, fiecare are grijile lui.
Profil:
Născut: 2 noiembrie 1965, sat Izvorul Frumos, comuna Burila Mare, judeţul Mehedinţi
Studii: Colegiul Universitar Drobeta Turnu Severin, Specialitatea: Materiale şi defectoscopie, 2003
Familie: Căsătorit, 2 copii
Se încarcă comentariile...
