FOTO/O bătrână din Severin își așteaptă pomana zilnic, la intrarea în biserica Maioreasa, de 28 de ani

„Dinica”, așa cum o cunoaște toată lumea, are 79 de ani și cerșește de 28. Lăsată pe drumuri de rude, femeia îndură cu stoicism înjurăturile oamenilor și își câștigă existența din mila celor ce calcă pragul lăcașului de cult.

„De 28 de ani stau aici, pe cimentul bisericii. Eu nu mă duc să cerșesc pe stradă sau în alte părți, ci doar la biserică, pentru că nu mi-a mai rămas decât Dumnezeu”, își începe ea povestea.

Apoi, cu ochii ușor înlăcrimați, ne povestește depre modul în care a fost lăsată pe drumuri de cei care îi erau aproape.

„Pe vremuri aveam și eu o familie și o viață cât de cât acceptabilă. Aveam ce pune pe masă, măcar.

După moartea soțului meu, copiii și nepoții m-au lăsat de izbeliște. Mai mult, m-au alungat din propria casă și am rămas pe stradă, singură și fără niciun ajutor. Atunci m-am hotărât să mă îndrept către biserică, eu fiind și foarte credincioasă. Din 1982 vin în fiecare zi și mă așez pe gardul sfintei biserici. Nu deranjez pe nimeni, dacă lumea vrea să îmi dea, bine, dacă nu, nu mă supăr. Eu mă rog la Dumnezeu pentru toți”, mărturisește Dinica.

„De multe ori lumea mă înjură sau mă trimite la muncă, dar rezist. Ei nu se gândesc că la vârsta mea și cu problemele de sănătate pe care le am, nu am cum să muncesc”

Cu toate astea, sunt și oameni care o cunosc de o viață pe Dinica și de fiecare dată când vin la biserică, îi întind câte o bancnotă.

„O cunosc pe Dinica de când eram copil. Veneam cu mama la biserică și îi dădeam tot timpul câte un ban sau un colac, depinde ce aveam la noi. Mi-a plăcut mereu faptul că e liniștită, nu face nimănui niciun rău. Doar stă și își așteaptă pomana”, ne-a spus Manuela, 26 de ani.

A primit oferte de la „filantropi”

Fiind de aproape trei decenii în branșa cerșetorilor, Dinica a trecut prin multe întâmplări nu tocmai plăcute. În urmă cu 5 ani, femeia a fost abordată de rețelele organizate, așa-numiții filantropi, care câștigă bani buni de pe urma celor cu care viața a fost aspră.

„Impresionați” de povestea bătrânei, în care au văzut imediat o sursă de profit, i-au propus acesteia să „lucreze” pentru ei.

„Au venit la mine doi vlăjgani și mi-au zis că îmi dau 500.000 de lei(vechi, n.r.) dacă fac ce zic ei și că o să aibă ei grijă de mine. Voiau să le dau lor banii pe care îi primeam de la oameni. Le-am zis că eu nu fac așa ceva. Timp de câteva luni au stat pe capul meu și mi-era frică să mai merg pe stradă, dar după un timp m-au lăsat în pace și nu i-am mai văzut de atunci”, povestește Dinica.

Bătrâna spune că își câștigă, din cerșit, hrana zilnică și că privește gardul bisericii Maioreasa, ca pe propria casă.

„Aici mi-am petrecut o mare parte din viață. Până la urmă ajungi să te obișnuiești”, încheie Dinica.