Turnu Severin: Nicu Cântar, fostul fundaș al Drobetei privește fotbalul de la distanță
0
Nicu Cântar a jucat aproape toată cariera pentru FC Drobeta, pentru care a refuzat și prima ligă. O accidentare gravă i-a încheiat prematur cariera, la doar 30 de ani. S-a axat apoi pe creșterea tinerelor talente, iar acum privește fotbalul de la distanță, dezamăgit de resursele neexploatate din Mehedinți.
Nicu Cântar a început fotbalul la Reșița, acolo unde locuia în copilărie cu părinții săi. „Centrul de acolo era unul de mare tradiție, Metalul Reșița, care a devenit ulterior CSM Reșița, a dat foarte mulți boxeri și fotbaliști de înaltă performanță. Aveam 10 ani când m-am dus la selecție, era în 1954”, ne spune fostul fundaș. Copilul de atunci juca fotbal în campionatul stradal și își dorea enorm, ca și ceilalți copii, să ajungă să îmbrace tricoul Reșiței. „S-au făcut mai multe selecții printre noi și așa am ajuns la echipa de pitici a Metalului Reșița, iar de acolo la juniori”, mai spune Cântar. Apoi a venit o rampă de lansare neașteptată. „Minerul Anina promovase în Divizia C și au luat ca antrenor pe tehnicianul nostru de la juniorii Reșiței. Omul a dus după el doi jucători, printre care și eu. A fost prima realizare, să trec de la juniori la seniori, în Liga a 3-a”, povestește nea Nicu.
Trecerea în Severin
După Anina, Nicu Cântar și-a satisfăcut stagiul militar și apoi s-a transferat la Metalul Severin, actuala FC Drobeta. „În 1965 am venit la Severin. Părinții mei au ieșit la pensie și m-am gândit să vin aici, unde era un alt centru fotbalistic bun. Un factor important a fost și faptul că Severinul, ca și toată Oltenia, are doritori și mari iubitori de fotbal. E un public minunat în acest oraș”, ne spune nea Nicu.
Fundaș central cu un excelent joc aerian, Nicu Cântar a avut parte de satisfacții mari cu Metalul și, mai târziu, cu Drobeta, cu care a reușit două promovări în Divizia B. „După un meci de baraj pentru promovarea în liga 2, câștigat cu metalul, Vagonul Arad, o echipă proaspăt promovată în divizia națională, adică actyuala liga1, mi-a propus să merg la ei, dar am refuzat, pentru că mă atașasem prea mult de severin și de echipă”, povestește Cântar. Apoi a venit o accidentare cruntă, care l-a privat pe fundașul de fier să își joace cariera până la final.
„Cariera mea a durat doar 16 ani, până la nefericita accidentare, la Slatina, la un meci de campionat. Eu jucam la FC Drobeta, iar accidentarea mi-a pus capăt carierei, la doar 30 de ani. Așa e fotbalul, unii rezistă mai mult, alții nu”, mărturisește nea Nicu. „Iulică Popa, care era atunci la echipă mi-a propus să vin să încep activitatea de antrenor, dar eu aveam deja o meserie așa că m-am hotărât să mă încadrez la uzina de vagoane. Pentru mine și pentru familia mea, la momentul respectiv, a fost o alegere foarte bună”, mai spune fostul fundaș.
I-a pregătit pe Enescu și Doman
A urmat o ruptură totală de fotbal, până când regretatul Jean Olteanu a decedat. „Am fost solicitat să-l înlocuiesc și din respect pentru marele său talent, am decis să accept. Financiar nu era deloc bine, pentru că știți cum sunt plătiți antrenorii de copii, dar a fost o decizie luată cu sufletul. A durat 5 ani, până la desființarea FC Drobeta și implicit a grupei de juniori. În acest timp am avut copii buni, care acum joacă la un nivel înalt, precum Andrei Enescu de la Bistrița sau Doman, de la Argeș”, mai spune Nicu Cântar.
Se încarcă comentariile...
