Turnu Severin: Constanţa Popescu Trotir, o asistentă medicală care a luptat contra unui destin chinuit
0
Având o forţă interioară şi un curaj deosebit, Constanţa Popescu Trotir a reuşit să răzbească într-o viaţă plină de suferinţe şi dezamăgiri
Născută: 11 august 1931, satul Vidimireşti, comuna Bala Băi
Studii: Liceul Teoretic de fete Drobeta Turnu Severin, Şcoala Sanitară
Experienţă: 40 de ani ca asistentă medicală
Familie: Căsătorită, are un copil
Constanţa Popescu Trotir, în vârstă de 78 de ani a avut parte de o viaţă zbuciumată, dar care îi oferă acum sentimentul de împlinire. Crescută într-o familie de învăţători, împreună cu alţi 6 fraţi, Constanţa Popescu Trotir a ştiut întotdeauna ce înseamnă munca grea şi efortul de a ajunge un om realizat. „Părinţii mei erau de la ţară, dar erau amândoi învăţori, de aceea am primit o educaţie mai aleasă. Când am crescut mai mare am aflat că tatăl meu, Dumitru Trotir a fost şeful Mişcării Române de Rezistenţă Anticomunistă şi deputat în Marea Adunare Naţională. Faptul că tatăl meu a avut nişte convingeri mai libertine şi lupta pentru înlăturarea regimului i-a adus moartea prin împuşcare şi o mulţime de probleme pentru familia care a rămas în urmă”, susţine fosta asistentă medicală.
A suferit multe pentru a se întreţine
Sistemul în care a rămas să-şi trăiască viaţa după moartea tatălui său i-a rezervat Constanţei Popescu Trotir o mulţime de suferinţe. „Când am rămas singuri, fără tata, a trebuit să ne întreţinem singuri fiindcă mama nu mai avea niciun fel de posibilităţi. Primul meu loc de muncă, obţinut cu greu, a fost ca infirmieră la secţia de pediatrie a spitalului din Severin. Din cauza idealurilor politice ale tatălui care intrau în clasa opusă regimului comunist am îndurat bătăi, am fost arestată la Brezniţa de unde am fost scoasă de cel care urma să-mi devină soţ şi am fost în pericol de a intra chiar şi la scaunul electric. După situaţia grea de aici am plecat în Mangalia unde am lucrat ca femeie de servici şi am pus bani de-o parte pentru şcoala sanitară pe care am şi făcut-o. Am lucrat apoi în Caransebeş ca asistentă medicală 2 ani şi m-am întors în Severin deoarece soţul nu m-a putut urma acolo. De atunci am lucrat la Spitalul TBC din Severin până la pensionare.
Şi-a scris memoriile
După ce a ieşit la pensie, asistenta medicală care a trecut prin nenumărate suferinţe care au întărit-o şi prin care şi-a dat ei însăşi o mare dovadă de curaj şi putere, a hotărât ca tot ceea ce a trăit ea să rămână scris. Manuscrisul poartă numele de „Pui de viperă şi de şarpe veninos”, denumirea venind de la primele cuvinte de respingere care i-au fost adresate atunci când era în căutarea unei slujbe.”Am fost sfătuită să scriu acest memoriu de fratele meu care este poet şi romancier, iar pe lângă acesta am mai scris cele două poezii „Te-aştept tată” şi „Strigă mormintele din gulagul comunist”, poezii pentru care am primit aplauze la Comemorarea deportaţilor în Bărăgan din acest an”, susţine Constanţa Popescu Trotir.
Vă simţiţi un om împlinit?
C.P.T.: În general nmă simt un om împlinit pentru că am reuşit să duc o viaţă decent, iar pe lângă nenumăratele greutăţi am avut parte şi de o mare bucurie, fiul meu. Acum el lucrează în Piteşti, iar dorul pentru el este imens. Una dintre ultimele mele dorinţe este să stâng bani ca să merg să-l vizitez.
Ce părere aveţi despre tânăra generaţie?
C.P.T.: Cred că tineretul din ziua de astăzi a decăzut foarte mult deoarece nu este susţinut pentru a face rost de o slujbă cu care să se întreţină. Acum toate interprinderile se desfiinţează în loc să ofere locuri de muncă la tineri, iar majoritatea angajatorilor îi mint şi îi lasă fără bani.
Se încarcă comentariile...
