Turnu Severin: Cecilia Dragolea s-a dedicat copiilor cu deficiențe

Cecilia lucrează  ca psiholog la Centrul de plasament pentru copiii cu dizabilități din Severin și face voluntariat la un centru de terapie pentru copiii cu autism.

Decizia de a urma o facultatea de psihopedagogie specială se datoreaza în special fratelui său mai mare, diagnosticat cu retard sever.” Poate e dat de la Dumnezeu. Dacă pe fratele meu nu l-a putut ajuta nimeni pe vremea când era el copil, pentru că nu era niciun serviciu, nu se știa de atâte terapii, de autiști nici nu se auzise, am zis să fac eu ceva pentru el, pentru copiii cu probleme asemănătoare. Acum are 30 de ani și e prea târziu pentru el, dar poate dacă l-ar fi ajutat cineva acum i-ar fi fost mult mai bine.” spune Cecilia

În facultate, era interesată de ce anume a condus la aceste deficiențe și ce poți face pentru a ajuta o astfel de persoană să capete o anume independentă.
Din octombrie 2007 lucrează ca psiholog în cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți. Începând din luna aprilie a acestui an activează ca psiholog voluntar în cadrul asociației Cordelia, unde există un mic centru de terapie menit să  ajute copiii cu autism din Drobeta Turnu Severin.
Scopul acestui proiect, denumit “Împreună pentru un zâmbet de copil”, îl reprezintă îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi adaptabilitate socială a copiilor cu tulburări din spectrul autist, retard mintal, sprijinirea copiilor şi a familiei acestora în vederea recuperării, iar printre obiective se pot enumera: creşterea gradului de autonomie personală şi a nivelului de funcţionare intelectuală a beneficiarilor proiectului, formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi interacţiune socială în vederea inserţiei sociale, schimbarea mentalităţii şi atitudinii sociale faţă de copiii cu nevoi speciale, acordarea de training şi suport familiei copilului cu dizabilităţi, informarea şi sensibilizarea comunităţii cu privire la problematica copilului cu dizabilităţi şi a familiei acestuia, conştientizarea şi implicarea părinţilor în procesul de recuperare a copiilor.

“Uneori părinții clachează”
“Cu copiii autiști trebuie lucrat foarte mult. Ei au nevoie de cel puțin patru ore pe zi. E foarte important ca munca de la centru să fie susținută și acasă, de către părinți. De foarte multe ori părinții clachează fizic și psihic, obosesc, sunt depresivi. E foarte greu să fii părintele unui copil diagnosticat cu autism. Ei trec printr niște etape până acceptă acest lucru și înțeleg că aceasta este crucea pe care trebuie să o poarte și că trebuie să facă tot ce se poate ca micuțul lor să fie bine.” spune Cecilia. “Mulți dintre ei nu acceptă acest diagnostic și atunci copilul nu poate fi ajutat. Ei trebuie să accepte ideea când copilul este foarte mic, până la maxim trei ani. Recuperarea se face foarte bine până la șapte ani. După această vârstă copilul învață de zece ori mai greu.” Încheie psihologul voluntar de la Cordelia.

Cum te vezi peste zece ani?
Peste zece ani mă văd lucrând tot cu copiii, sper că într-un centru mai mare, mă văd cu mai multă experiență și cu multe cazuri dacă nu recuperate total măcar parțial.

După ce motto te ghidezi în viață?
Mă ghidez după o vorbă pe care mi-a spus-o profesoara de franceză din clasa a IX-a, “Nu mult ci bine”, adică mai bine faci mai puțin și bine decăt foarte mult și prost

Ce-ți place?

“Îmi plac oamenii calzi, deschiși, cei cu suflet mare, care, din puținul lor, încearcă să-i ajute pe cei cu probleme.”

Ce nu-ți place?

” Nu suport să mi se impună anumite lucruri.
Nu-mi plac oamenii care mint, care sunt egoiști și nu-mi place nesimțirea și ipocrizia unora.”