Tulceanul Dumitru Teodorescu a dus torţa Olimpică spre Moscova!

Dumitru Teodorescu

A fost campion de înot şi de gimnastică şi a îndrumat sute de elevi în sportul de performanţă, slujind vreme de mai bine de patru decenii în acest domeniu.

Nea Teo, cum este „alintat“ de cunoscuţi, este unul dintre promotorii mişcării sportive din Vrancea, care a trudit la temelia sportului de masă şi de performanţă vreme de peste patru decenii. Dumitru Teodorescu a fost el însuşi un mare campion, polisportiv, performanţele sale ca înotător, gimnast ori în alte discipline sportive fiind la vremea sa consemnate la modul superlativ.
Fiul Dunării
Ca băiat al Dunării, cum se consideră, a început sportul ca înotător, sub îndrumarea cunoscutului antrenor de nataţie Dumitru Mititelu.
„Nici nu mai ţin minte când am învăţat să înot, că eram prea mic. Toată ziua mă bălăceam în Dunăre cu prietenii mei. Când am început înotul într-o formă organizată, mergeam de două ori pe săptămână la Ghecet, care ţinea de Brăila şi veneam înot 22 de kilometri, fără să ne oprim. Treaba asta o făceam în trei-patru ore, în funcţie de vreme, iar antrenorul, din barcă, era cu ochii pe noi”, îşi aminteşte cu mare plăcere Dumitru Teodorescu.
Ca înotător, a reuşit performanţa să se claseze pe locul trei în ţară la „Cursa de mare fond a Dunării”, la care au participat cei mai buni înotători din România, dar recunoaşte că se pricepea mult mai bine la competiţii pe distanţe mici, reuşind să câştige mai multe întreceri de gen. La vârsta de 18 ani a hotărât să facă o schimbare în cariera sa de sportiv, îndreptându-se către secţia de gimnastică.
„Este o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea. Cu echipa, am fost fără drept de apel campioni pe regiunea Galaţi, iar în 1954 am participat în premieră la finalele pe ţară de la Ploieşti. Erau aceleaşi aparate ca şi astăzi, numai că rigorile s-au schimbat mult faţă de atunci”, precizează Dumitru Teodorescu.  După absolvirea Şcolii Sportive de la Galaţi, Dumitru Teodorescu a fost angajat ca instructor sportiv la Clubul „Progresul” din Galaţi, iar după doi ani este adus pe acelaşi post la Panciu, care făcea parte la vremea respectivă din regiunea Galaţi. Aici a revigorat mişcarea sportivă, obţinând rezultate de marcă. Se stabileşte definitiv la Focşani, în 1976, lucrând ca instructor organizator de competiţii la Direcţia Judeţeană pentru Sport, post din care s-a pensionat în 1996. În 1980, s-a numărat printre privilegiaţii care au purtat torţa Olimpiadei de la Moscova.
„A fost o triere la sânge a celor care trebuiau să poarte flacăra olimpică şi mă mândresc că am ţinut acea torţă în mână”, spune mândru domnul Teo.