Tulcea: Valeriu Leonov este inginerul păpuşar

La cei 46 de ani ai lui, cercetătorul ştiinţific în probleme de etnografie, Valeriu Leonov, angajat al ICEM Tulcea, nu se mai supără dacă oamenii îl numesc păpuşar, vânzător de legume, ecologist, călăuză deltaică, mare maistru în confecţionarea instrumentelor de suflat tradiţionale sau fotograf .

Nu a învinuit niciodată pe cineva că nu i-a oferit un post pe măsura înaltei calificări de inginer mecanic cu specializarea – material rulant de cale ferată, în oraşul natal, deşi în anii ’91, când a terminat facultatea, existau încă unităţi industriale unde şi-ar fi putut pune în valoare cunoştinţele.
„Deşi la terminarea studiilor am depus cereri la SNT, SIAJ, TRANSNAV, am aşteptat degeaba un răspuns favorabil. Nu puteam să stau cu mâinile în sân şi, prima dată, am vândut roşii şi vinete în piaţă. Marfa o cumpăram de la ferma fostei fabrici de conserve „Dunărea“ şi o vindeam cu amănuntul, pentru un mic profit, în piaţa de legume. Era o activitate de sezon şi trebuia să mai găsesc ceva pentru lunile de iarnă“.

Aşa a speriat „şomajul”
Când spaima de şomaj, o mare necunoscută pentru  România, începuse să facă ravagii, inginerul Leonov s-a desprins în câştigător.
„O  perioadă de timp am făcut păpuşi, marionete cu aţă pe care, cu puţin talent oricine putea să le pună în mişcare, deosebit de atrăgătoare pentru copii. Se vindeau foarte bine de Crăciun, dar şi în alte zile. Ce nu vindeam imediat, băgam în Consignaţie şi în timp, am avut un venit sigur. Aproape doi ani am trăit, şi nu rău, din practicile acestea“.

A găsit de lucru ca ajutor de mecanic pe o şalupă care făcea turism în Deltă. Un prieten transformase o barcă de salvare casată de IPO şi cu aceasta câştiga un ban plimbând turiştii. Prin ‘92 a fost solicitat ca specialist la un ONG de protecţia mediului, „ ECOS“ şi în scurt timp a fost ales preşedintele organizaţiei.

Gestionarul de vise
Inginerul Leonov a fost încadrat  „coordonator de programe pentru tineret“ la Fundaţia pentru Tineret, Tulcea. Degajat de grija veniturilor, Valeriu Leonov s-a lansat cu pasiune în dezvoltarea unor programe cultural educative, ecologice, acţiuni organizate în colaborare cu şcolile, Administraţia Taberelor Şcolare, Clubul Elevilor, ROMSILVA, Rezervaţia Biosferei.
„Ca reprezentant al Fundaţiei participam la organizarea unor spectacole de marcă precum Nufărul Alb, Egyssus, spectacole date de Baladele Deltei. De acolo m-am căpătuit cu o nouă iubire, muzica populară”.

Instrumentele lui au ajuns în toată Europa
După un prim caval, meşterit din bambus de pescuit, au urmat alte instrumente de suflat, cioplite din lemn de prun, cireş, cais sau soc. Nu i-a fost greu să atragă în afacerea asta şi câţiva strungari, şi lucrurile au mers o vreme foarte bine. Între timp a experimentat un fel de cimpoi a cărui cutie de rezonanţă este confecţionată din tâlv (cătrună). Instrumentul de origine asiatică este întâlnit în India şi China. Basarabenii, de la care a copiat primul model, îi spun iorgofon, după numele meşterului popular local, Iorga Liubomir.
Mare parte din instrumentele făurite de inginerul Valentin Leonov au ajuns în Anglia, Franţa, Norvegia, Germania sau Italia.  Acum Valentin este cercetător ştiinţific la Muzeul de Etnografie din Tulcea. Îşi foloseşte experienţa artistică şi meşteşugărească pentru a scrie studii despre ultimii făuritori de instrumente muzicale populare, păstoritul şi obiceiurile creştine care, spune el, au sfinţit izvorul vitalităţii acestui popor.