Tulcea: Turneul Dunării s-a terminat în mare, la Sf.Gheorghe

Este punctul final al Turneului Internaţional al Dunării, cea de-a 55-a ediţie. La această expediţie au participat 110 kaiacişti din Germania, Danemarca, Ungaria. Din România au participat la acest turneu 26 de români.

Kaiaciştii s-au relaxat la Luncaviţa, la Tudor Vladimirescu şi au coborât  spre Murighiol. Astăzi au plecat de la  Sfântu Gheorghe, şi ajung pe insula Sacalin. Acesta este punctul final al expediţiei.
În expediţie la 16 ani
Mihai Simion (16 ani, Bucureşti) a fost la prima experienţă cu TID.
 „Nu ştiu de alţii, dar eu sigur mai vin. A fost o experienţă extraordinară“, spune Mihai. El, împreună cu amicul său, Cătălin Cosma (de 17 ani, tot din Bucureşti), sunt singurii care au venit în acest Turneu cu un kaiac profesionist.
La 66 de ani, tot pe val
Este pentru prima dată când ajunge atât de departe în acest Turneu. A mai participat şi în alţi ani, dar nu a ajuns până în România. Kyoller Bente, din Danemarca, are 66 de ani, şi participă la astfel de expediţii de zeci de ani de zile. La fel ca şi fiul său, ca şi nora sa.
„Şi fiul meu şi nora sunt iubitori de kaiac – canoe. Mă înţeleg, dar tot mă sună în continuu să mă întrebe când vin acasă. Mai ales nepoţii îmi simt lipsa. Este foarte plăcut, dar nu cred că voi mai veni vreodată până în România. Este extrem de obositor“, spune Kyoller.
Robin (19 ani) a parcurs întreg traseul
Are numai 19 ani şi a plecat din Germania a doua zi după absolvire. Un fel de „banchet“ pe 2.500 km, pe apă. Este pentru prima dată în România, şi intenţionează să mai vină.
„Nu fac kaiac profesionist, dar din clasa a VII-a, de când aveam 14 ani, şcoala mea organizează astfel de expediţii timp de trei sătpămâni pe vară. Numai elevi, fără profesori. Suntem aici trei colegi de clasă, de aceeaşi vârstă“, spune Robin Roescheisen.
Părinţii lui sunt destul de îngrijoraţi. Dar încep să se obişnuiască. Au doi copii la fel de aventurieri. Sora lui mai mare numai ce s-a întors din Ecuador.
Urcă în maşini şi pleacă acasă
Aventurierii din kaiace sunt urmăriţi îndeaproape de mijloace de transport mai confortabile. Pe uscat, în urma lor vin maşinile familiilor, prietenilor. Este „biletul“ lor de întoarcere acasă.