Tulcea: Mihaela, copilul care merge la şcoală cu educatoarea

Dacă alţi copii vin la şcoală pentru prima dată împreună cu părinţii, realitatea  nu este aceeaşi şi pentru copiii din centrele de plasament. Patru copii din  centrul „Speranţa“ au ajuns în această dimineaţă la şcoală. Mihaela Budugă (8 ani) a venit la prima zi de şcoală împreună cu educatoarea, dar şi cu alţi opt colegi

Sunt la fel ca toţi ceilalţi copii. Sunt gătiţi, îngrijiţi, au în spate rucsace colorate pline cu tot ce le este necesar. Îşi poartă cu mândrie uniformele achiziţionate special pentru ei. Sunt entuziasmaţi, nerăbdători să se împrietenească cu restul colegilor. Doar că vin la şcoală ţinuţi de mână de educatorii de grupă, nu de către părinţi.

Patru copii din centrul „Speranţa“ au plecat astăzi la prima zi de şcoală. Mihaela Budugă a ajuns în curtea şcolii 12 împreună cu educatoarea de grupă. Cu ea ar fi trebuit să vină şi sora ei, Ionela. Aceasta nu a putut participa, pentru că e bolnavă. Tot astăzi au plecat spre primul clopoţel şi Robert Sora şi Vasile Cosma, care vor învăţa la şcoala 6.

S-au pregătit de mai bine de o săptămână

Mihaela a ajuns în curtea şcolii 12 împreună cu mulţi copii din centru, mai mari decât ea.
Cea care i-a adus în această dimineaţă la şcoală este Fănica Năstase, educator specializat al centrului.
„Se bucură foarte mult. S-au trezit de la prima oră de dimineaţă ca să meargă la şcoală. Sunt extrem de entuziasmaţi. Celor mai mari le place foarte mult la şcoală, şi le povestesc şi celor care merg la clasa întâi. De acum o săptămână au început pregătirile“, spune Fănica Năstase.

Toţi copiii de clasa întâi au flori

Nu au posibilităţi financiare să cumpere pentru toată lumea flori. Dar nu există excepţie: cei care merg la clasa întâi au în braţe un buchet frumos de flori colorate pentru doamna învăţătoare.

A venit la şcoală cu alţi opt colegi

Şi cu educatoarea. Spre deosebire de alţi copii care merg la clasa întâi, şi care sunt speriaţi de ruperea de familie, de mama şi de tata, Mihaela este mult mai puternică de atât. Şi asta pentru că ea ajunge la şcoală cu un avantaj: are deja opt prieteni în această şcoală. Sunt colegii ei din centru, mai mari decât ea şi care sunt pregătiţi să o ajute să se integreze în colectivul şcolii 12.

Mihaela se duce la şcoală la opt ani

De abia aşteaptă să meargă la şcoală. Nu ştie foarte multe despre ce se va întâmpla acolo, dar ştie că „e ca la grădi, dar o să facem şi teme“.
Cele două surori (Mihaela şi Ionela) sunt în centrul de plasament de acum doi ani de zile. Mama lor este plecată în Spania, şi aistenţii sociali nu au mai auzit nimic de ea de mult timp. Tatăl locuieşte în Greci, este văcar. Nu are posibilităţi şi nu s-a arătat interesat să vină să îşi ducă fetele la şcoală.

Părinţii nu ştiu că fetele merg la şcoală

De mama lor nu au mai auzit nimic de luni de zile. Probabil nici nu ştie că fetele merg la şcoală. Ştefania Gorun este cea care se ocupă de relaţia cu familia. Încearcă să dea de ei, dar nu se prea interesează.

Vor trebui să se adapteze

Le va fi destul de greu la început. Acum doi ani de zile, când au ajuns la centru, nu vorbeau. Una avea cinci ani, una şase ani. La grădiniţă (au fost la grădiniţa 17), erau în grupă cu alţi copii de la centre, aşa că nu au fost probleme. Şi acum i-au dat la şcoala 12, unde sunt grupaţi cu mai mulţi copii aflaţi în plasament, la asistenţi maternali, ca să nu se simtă stingheri, măcar acum, la început.

Cei mai mulţi dintre copii sunt uitaţi de părinţi

În total, în centrul Speranţa sunt la momentul de faţă 72 de copii, dintre care numai 3 copii sunt orfani. Restul au părinţi, fie foarte tineri, fie cu probleme mentale, fie lipsiţi de posibilităţi financiare. Fie nepăsători.