Tulcea: Mihai Moleşag, guvernatorul ţării „Haz”
0Preşedintele fondator al Clubului Umoriştilor Tulceni „Haz”, membru al Uniunii Epigramiştilor din România, Mihai Moleşag este prezent în peste 30 de culegeri şi antologii de epigramă, editate în România şi R. Moldova, laureat a 18 premii naţionale şi internaţionale pentru literatură umoristică.
Atracţia pentru literatură „l-a bântuit” încă din anii de liceu remarcându-se cu publicarea unui interviu acordat de scriitorul Traian Coşovei şi cu reportajul Cântecele Dobrogei, în revista Aegissus. Din 1983 debutează cu epigrame şi proză umoristică în revista Urzica. Însă marea revelaţie apare după 1997 când recunoaşterea literară destul de reţinută până atunci explodează într-o lungă înşiruire de premii la concursuri şi festivaluri de satiră şi umor de prestigiu.
Nimeni nu este profet în ţara lui
Gheaţa s-a spart la Festivalul de epigramă românească de la Chişinău, în 1997 unde s-a dovedit, fără tăgadă, cel mai bun şi a obţinut Premiul I, ca să revină în 2006 la acelaşi festival, încă odată, în fruntea şăgalnicilor de limbă română. „ La cea de-a doua ediţie a Festivalului de epigramă românească -„ Donici cuib de-nţelepciune”, în 2006 la Chişinău, unde preşedintele juriului era academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, după ce s-au jurizat epigramele prezentate şi s-au desfăcut plicurile cu datele de identificare ale autorilor, ţinute până atunci secrete, s-a constatat că tot eu eram pe primul loc. Îmi povesteau confraţii de la Chişinău, mai în glumă, mai în serios că au fost voci care au venit cu unele sugestii egalitare : „ Moleşag a luat şi la prima ediţie Locul I , ce facem ? I-l dăm tot lui ? Să mai ia şi altul…” Şi atunci domnul Cimpoi, căruia îi plăcuseră epigramele le-ar fi spus : „Daţi şi altuia, dar băietul ista trebuie să ia premiul întâi !” Aşa se face că am fost doi pe locul I , eu şi Constanţa Apostol de la Galaţi (epigramistă cunoscută şi apreciată)”.
Ironii necesare
Majoritatea creaţiilor le-a adunat în volume cu titluri suficient de sugestive : „ Epigrame pe alese ” – Galaţi, Editura Poto-Franco, 1996, „Ironii necesare” - Tulcea, Fundaţia „Galeriile Acum” 2002, „Dialogări epigramatice”, Tulcea, Editura Harvia, 2004 .Din lipsă de spaţiu am trecut sub tăcere zeci de titluri care ascund „dueluri, şarje, comentarii epigramistice, perle de umor, şpriţuri cu sughiţuri”în diverse antologii de profil.
Un premiu cât o caricatură de PopaS
Festivalul „ Romeo şi Julieta la Mizil” i-a adus epigramistului Marele Premiu „ George Ranetti”cu înalta consideraţie a juriului. Însă cel mai mare premiu, în aprecierea umoristului, i-a fost oferit de către celebrul caricaturist Ştefan Popa (Popa”S) la festivalul „Eterna Epigramă” de la Cluj.Epigrama suna cam aşa : „Cu toată iscusinţa ta / Maestre, fă-mi aşa figura / Încât, privind nevastă-mea / Măcar un ceas să-şi ţină gura.” Asta era în 1996. De atunci ne-am mai întâlnit de câteva ori. La Slatina, în 2004, la festivalul „ Oltenii şi restul lumii” mi-a mai făcut un portret din simpatie. Am rămas prieteni.”
Se încarcă comentariile...
