Ştefan Manole, maistrul iubitor de poezie

Ştefan Manole,la 9 an, a scris prima poezie de două strofe, dar înciudat de performanţele colegilor, a scris alta de 12 strofe atrăgându-i atenţia învăţătoarei. Aceasta l-a vizitat acasă să se convingă de faptul că poezia este creaţia micului Ştefan şi i-a descoperit alte încercări.

Ştefan Manole a ajuns ca la fiecare eveniment şcolar să fie o mică vedetă în ale scrisului.Acesta a fost debutul în lumea poeziei.
Colaborator la „În slujba patriei“
La 16 ani a făcut referinţe la toţi colegii săi care au ajuns la şcoli superioare. El s-a lovit pentru prima oară de titlul de chiabur şi nu a putut urma decât o şcoală profesională. „Nu mi-a părut rău, era pentru prima oară când am văzut altă localitate, Galaţiul m-a fascinat. Şi apoi mi-a plăcut şi şcoala pe care am început-o, cea de strungari-frezori“, spune Ştefan.
Pentru prima oară a început să fie publicat în armată, atunci când a devenit colaborator  voluntar la ziarul „În slujba patriei“. Toţi cei care l-au lăudat în timpul armatei pentru poeziile publicate, l-au uitat pe parcurs, dosarul său având şi aici rolul principal. Poetul Cicerone Teodorescu i-a fost prieten apropiat, promiţându-i că-l ajută să facă studii de literatură în străinătate. Timpul a păstrat doar promisiunile.

Volum de poezii, abia după ‘89.

Astfel, a ajuns să lucreze la URUCA ca maistru strungar, unde plăcerea de a lucra la strung i-au permis să aducă mai multe inovaţii în producţie. Într-o vreme i s-a propus să lucreze chiar la ziarul local, pe atunci la început cu titulatura de Drumul Socialismului. „Mi-au zis să vin la ei că erau puţini, după care nu am mai auzit de ei. Peste ani, când am ajuns să lucrez ca profesor la Isaccea, l-am reîntâlnit pe cel ce-mi făcuse propunerea. Mi-a spus ruşinat că nu m-a mai căutat pentru că primise dosarul meu de fiu de chiabur“, îşi aduce aminte Ştefan.Abia după 1989, a avut fericirea să-şi vadă poeziile publicate într-un volum sub îngrijirea poetului Olimpiu Vladimirov. „Scrisesem o poezia în memoria lui Mihai Eminescu. Poetului tulcean i-a plăcut şi mi-a cerut să-i aduc toate lucrările mele. I-au plăcut“. În scurt timp, a apărut şi volumul, ceea ce visase Ştefan Manole toată viaţa.
În prezent, Ştefan Manole are acasă un atelier de strungărie bine pus la punct. E cunoscut în cartier ca meşteru Manole, aşa că poarta e deschisă pentru oricine are nevoie de ajutorul său. Copiii sunt toţi la casele lor, aşa că i-ar fi plăcut să aibă un ucenic pe lângă el, căruia să-i trasmită arta strungăritului. „Eu le consider pe amândouă o artă, atât lucrul la strung cât şi la masa de scris. Ele m-au ajutat întotdeauna în viaţă“, mai spune Ştefan.