Şcoală fără apă potabilă în sat

Învaţă în clădiri construite în urmă cu câteva decenii, nu au apă potabilă şi nu au văzut decât la oraş ce înseamnă sistemul de canalizare. Elevii din patru şcoli din Delta Dunării vor învăţa şi în acest an în şcoala din sat, cu toate că Direcţia de Sănătate Publică nu le-a dat autorizaţie de funcţionare.

În aceeaşi situaţie sunt şi unităţi şcolare cu toalete insalubre sau care funcţionează în clădiri lăsate în paragină.
Lipsa acestui act nu mai este de ceva vreme o noutate pentru şcolile din deltă, care nu vor primi niciodată undă verde de la Direcţia de Sănătate Publică (DSP), atâta timp când nu au apă potabilă şi canalizare. „Instituţia noastră poate emite un act de închidere a şcolilor, dar nu vom face asta, pentru că vrem să susţinem sistemul de educaţie din judeţ. Decât să le aplicăm amenzi, mai bine cu banii aceia ar încerca să remedieze o parte din problemele cu care se confruntă“, spune Iuliana Neagu, director adjunct al DSP Tulcea.
Părinţii înţeleg situaţia. La fel şi copiii. Nimeni nu ar putea să facă naveta zilnic la Tulcea, oraşul situat la zeci de kilometri pe apă. Unii se mai revoltă, dar tot degeaba. 
„Învăţământul în Deltă este bătaie de joc. Îmi amintesc că în anii ‘60 la Partizani erau 300 de copii! Şi acum e cea mai mare şcoală din comuna Maliuc. Are 42 de elevi, prinşi în învăţământul simultan, iar la Gorgova avem zece copii. Nu am autorizaţie nici pentru Partizani, nici pentru Gorgova. Şi sincer, nici la Maliuc nu am apă acum“, spune primarul din Maliuc, Gheorghe Manole.
Ar trebui să aibă apă la Partizani şi la Gorgova. Teoretic, zice Manole, are uzine de apă pentru şcolile de peste Dunăre. „Trebuie să ne treacă aceste uzine de apă în patrimoniul Consilului Local. Ele sunt gata, doar să le preluăm ca să le putem da drumul. Dar încă nu a apărut hotărârea de Guvern“, mai spune Manole.
Apă din fântână
Cei 40 de copii care învaţă la Letea, din care 16 sunt la grădiniţă nu au nici măcar speranţe de a vedea prea curând alimentarea cu apă la ei în sat. Copiii stau la şcoală câte 4 – 5 ore pe zi, iar dacă li se face sete  beau din sticulţele special pregătite de părinţii lor. „Noi avem câteva fântâni în sat, iar copiii îşi aduc apă la şcoală, dacă le este sete. Dar nu asta este problema, că cei mici aşa au crescut, aşa s-au învăţat, nu ştiu cum e altă apă în afară de cea de la fântână. Problema noastră este că nu avem nici apă să ne spălăm pe mâini, să spălăm pe jos“, spune directorul şcolii din C.A. Rosetti, Cornelia Zaharia.
Iar dacă la Letea lucrările pentru aducţiunea apei potabile au fost abandonate de câţiva ani, la Periprava încă mai sunt speranţe. La şcoala de aici învaţă 12 copii la clicul primar şi 10 la grădiniţă. „Aici avem deja lucrările în desfăşurare. Firma de construcţii este în teren, lucrează. Tragem speranţă că primăvara ne prinde cu apă la canal în Periprava“.
Gluma cu apa plată
Fără apă şcolile nu au voie să funcţioneze. De aceea, pentru a da bine în rapoarte, autorităţile judeţene au discutat în repetate rânduri despre faptul că cei mici ar putea primi apă îmbuteliată şi astfel se uită de lipsa unul canal. Nimic mai fantezist. „Apă plată?“, se minunează Cornelia Zaharia. „Doamne fereşte! Noi nu avem  bani de lumină, nici de telefon. Nu avem maşină de transport, nu ştiu cum o să începem şcoala. Ba chiar ne-au zis de la primărie că vor să repare un Aro vechi, fără frâne, să transportăm elevii… La ce probleme avem aici, doar apa plată lipsea, sincer!“