Povestea călătorului care a văzut minunea de la Luncaviţa

Un secol de apă potabilă la Luncaviţa

Se întâmpla acum o sută de ani: robinetul, apa potabilă care ajungea în casa omului erau minuni greu de înţeles pentru localnicii din Luncaviţa şi nu numai. Astăzi, la împlinirea a o sută de ani de la primul sistem de alimentare cu apă din Dobrogea, primarul Ştefan Ilie le-a spus celor prezenţi „povestea călătorului care a văzut minunea“.

Comuna avea deja câteva comori naturale, date de Dumnezeu: Lunca Dunării cu Ghiolul Crapina și Munții Măcinului cu întinsele păduri de tei, de stejar și chiar de fag. La aceste două comori se mai adăuga una modernă, ieșită din cotidian: Apă potabilă la robinet!
„Un tânăr croitor care se întorcea de la Tulcea, după ce vânduse marfa, trecând prin Luncavița a rămas uimit de câtă lume era adunată aici în noiembrie 1911 și s-a oprit să asiste și el. Primarul, cu eșarfa la brâu, pentru că atunci eșarfa tricoloră se ținea la brâu, aștepta împreună cu prefectul județului, cu un sobor de preoți, și cu foarte multă lume să se întâmple o minune. Un inginer cu un ceas cu lanț în mână, și care vorbea într-o limbă străină (franceză), împreună cu un inginer român, care traducea, anunța lumea că în 26 de minute apa va curge la robinetul din fața lor, la cișmeaua cea nouă. Călătorul a așteptat și el să vadă minunea, parcă neîncrezător! Și într-adevăr, după  exact 26 de minute apa a început să curgă la robinet, mai întâi mai firavă, iar în câteva secunde foarte puternică!  Întreaga suflare prezentă a salutat evenimentul, iar cetățenii comunei s-au pus în genunchi, mulțumind pentru minune. Călătorul nu a mai stat pe gânduri și a decis să rămână în Luncavița. Și-a luat casă pe vale, a devenit croitor al satului, copii lui la fel, iar astăzi nepotul lui, care știe și el secretul croitoriei, numai că-l practică mai rar, este viceprimarul comunei Gabriel Ionașcu. Despre bunicul lui era vorba“, povesteşte Ştefan Ilie, primarul din Luncaviţa.