Lipoveanul care face instrumente de cântat basarabene şi negrul care serbează Ziua Naţională cu mămăliguţă cu brânză

Lipoveanul Leo şi guinezul ibrahima serbează ziua naţională la Tulcea

Dobrogea este cunoscută ca zona cu cea mai mare densitate de etnii şi nu numai, aceştia sărbătorind la fel, româneşte, ziua de 1 decembrie. Legaţi de dragostea faţă de tradiţiile şi plaiurile româneşti, un lipovean şi un roman de culoare născut în Guineea serbează mereu cu drag ziua naţională

La cei 46 de ani ai lui, cercetătorul ştiinţific în probleme de etnografie, Valeriu Leonov, angajat al Institutului de Cercetări EcoMuzeale Tulcea este un recunoscut maestru în confecţionarea instrumentelor de suflat tradiţionale. Inginerul Leonov a fost încadrat  „coordonator de programe pentru tineret“ la Fundaţia pentru Tineret, Tulcea. Degajat de grija veniturilor, Valeriu Leonov s-a lansat cu pasiune în dezvoltarea unor programe cultural educative, ecologice, acţiuni organizate în colaborare cu şcolile, Administraţia Taberelor Şcolare, Clubul Elevilor, ROMSILVA, Rezervaţia Biosferei.„Ca reprezentant al Fundaţiei participam la organizarea unor spectacole de marcă precum Nufărul Alb, Egyssus, spectacole date de Baladele Deltei. De acolo m-am căpătuit cu o nouă iubire, muzica populară”.

Foto: Valeriu Leonov

Instrumentele lui au ajuns în toată Europa

După un prim caval, meşterit din bambus de pescuit, au urmat alte instrumente de suflat, cioplite din lemn de prun, cireş, cais sau soc. Nu i-a fost greu să atragă în afacerea asta şi câţiva strungari, şi lucrurile au mers o vreme foarte bine. Între timp a experimentat un fel de cimpoi a cărui cutie de rezonanţă este confecţionată din tâlv (cătrună). Basarabenii, de la care a copiat primul model, îi spun iorgofon, după numele meşterului popular local, Iorga Liubomir. Mare parte din instrumentele făurite de inginerul Valentin Leonov au ajuns în Anglia, Franţa, Norvegia, Germania sau Italia.  Acum Valentin este cercetător ştiinţific la Muzeul de Etnografie din Tulcea. Îşi foloseşte experienţa artistică şi meşteşugărească pentru a scrie studii despre ultimii făuritori de instrumente muzicale populare, păstoritul şi obiceiurile creştine care, spune el, au sfinţit izvorul vitalităţii acestui popor.
„Ziua Naţională este o zi sfântă, iar probabil cea mai fericită sărbătoare a fost atunci când am fost de 1 decembrie la Alba Iulia, având ocazia să călăresc un cal alb, în costum popular“ povesteşte Leo.

Guinezul care a horit la Siliştea şi e fan Fraţii Petreuş

Ibrahima Keita a devenit român în 1993, deşi ar fi putut deveni fără probleme cetăţean francez. A venit la studii, şi-a întemeiat o familie, a trecut prin necazuri şi bucurii, a devenit primul străin şef de secţie muzeală din România, este fan Fraţii Petreuş, iar de ziua naţională va mânca felul lui preferat - mămăligă cu brânză şi smântână.
S-a stabilit definitiv la Tulcea în februarie 1982. Până la cetăţenia română a fost drum lung însă. De fapt iniţial nici nu şi-a pus problema, apoi însă s-a gândit la binele familiei. S-a gândit că altfel va fi privit ca cetăţean al României.

Foto: Ibrahima Keita

„Vroiam să aleg, să pot fi ales, să am drepturi ca şi ceilalţi. Ca străin complicam ecuaţia familiei, deşi eram ataşat şi asimilat, nu mă consideram străin. În satul soţiei, Ulmu, lângă Brăila, oamenii mă luau martor la nunţile lor, mă luau cu colindul, preotul îmi zicea Ion. Când mă băgam în discuţii mă repezeau că eu sunt străin, ce ştiu eu, aşa că în 1991 am depus actele, dar a durat, m-au analizat, cum de ce“ spune guineezul acum în vârstă de 62 de ani.

„Am cunoscut mulţi români care fac bine“

Despre români spune că nu are o părere generală, că nu poate judeca un popor prin indivizii pe care i-ai cunoscut.
„Eu am avut noroc de oameni buni. În 1993 am avut un accident cerebral, eram acasă, pe la patru noaptea. A fost un coşmar, soţia ţipa, au intervenit vecinii care m-au ajutat, am ajuns la Spital şi am scăpat cu viaţă. Nu o să uit niciodată solidaritatea oamenilor, puteau să mă lase să mor, eram un străin, şi de culoare pe deasupra. Din fericire am cunoscut mulţi români care fac bine, aceştia predomină, oamenii încă îşi iubesc aproapele“.